3 definiții pentru magnadur
Explicative DEX
MAGNADUR s. n. Ferită cu oxid de bariu utilizată pentru confecționarea magneților permanenți. – Din germ. Magnadur.
MAGNADUR s. n. Ferită cu oxid de bariu utilizată pentru confecționarea magneților permanenți. – Din germ. Magnadur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
magnadur sn [At: DEX / E: ger Magnadur] Ferită cu oxid de bariu utilizată pentru confecționarea magneților permanenți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
magnadur s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: magnadur
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
magnadursubstantiv neutru
- 1. Ferită cu oxid de bariu utilizată pentru confecționarea magneților permanenți. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Magnadur DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.