magmuză sf [At: JIPESCU, O. 56 / Pl: ~ze / E: tc mahmuz „pinten”] (Înv) Apelativ injurios pentru femei.

magmuză (-ze), s. f. – 1. Pinten. – 2. Femeie ușoară. Tc. mağmuz (Șeineanu, II, 241), cf. sb. magmuza „pinten”. Semantismul nu este clar.

MAGMÚZĂ s. f. (Învechit) Apelativ injurios pentru femei. Cînd e-ndîrjit... pă femeia lui, îi zice. . . bașoldină, baborniță, magmuză, ploscașă. JIPESCU, O. 56, cf. ȘĂINEANU, D. U. - Pl: magmuze. – Cf. tc. m a h m u z „pinten”.