8 definiții pentru «magiun»   declinări

MAGIÚN s. n. Pastă alimentară consistentă obținută prin fierberea și terciuirea prunelor sau, p. ext., a altor fructe (fără adaos de zahăr). – Din tc. macun.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

magiún s. n., pl. magiúnuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGIÚN s. (reg.) dulceață, (Transilv.) lictar, (Transilv. și Ban.) miere, pecmez, (Mold. și Bucov.) povidlă, (Transilv.) silvoiz. (A mâncat ~ cu pâine.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGIÚN n. Produs alimentar, sub formă de pastă dulce, obținut prin fierberea îndelungată a prunelor (sau a altor fructe). /<turc. macun
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

magiún s. n., (varietăți) pl. magiúnuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

magiún (magiúnuri), s. n. – Pastă dulce din fructe, marmeladă. – Mr., megl. măgiun. Tc. (arab.) macun (Roesler 599; Șeineanu, II, 244; Miklosich, Türk. Elem., II, 120; Berneker, II, 2; Ronzevalle 163), cf. ngr. μαντζούνι, bg., sb. mağun.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

magiun n. 1. amestec de opiu, mac, aloe: magiun de curățenie; 2. fiertură de poame formând un tot consistent: magiun de prune, de struguri, de dovleac [Turc. MADJUN].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

magĭún n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] ma'ğun, ngr. mandzúni, sîrb. bg. mağun). Munt. Opiat. Povidlă, pastă de poame ferte [!]. V. lictar, hoșav.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink