magic, ~ă [At: AR (1829), 33² 11 / V: (înv) ~ghic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr magique, gr μαγιϰός] 1-2 a, av (Într-un mod) care privește magia (1) Si: ocult, misterios, (înv) maghicesc (1-2). Vz cabalistic. 3-4 a, av (Într-un mod) care aparține magiei (1) Si: ocult, misterios, (înv) maghicesc (3-4) Vz cabalistic. 5 a (Îs) Baghetă (sau, pop, vargă, nuielușă etc.) ~ă Baghetă a magicianului (1). 6 a (Îas; pex) Baghetă a scamatorului. 7 a (Îs) Cerc ~ Cerc trasat pe pământ în practicile de magie neagră, dincolo de care se crede că demonul invocat nu mai poate trece. 8 a (Îs) Lanternă ~ă Aparat care mărește și proiectează pe un ecran imaginea unor desene, schițe, diapozitive etc. introduse în interiorul lui. 9 a (Îs) Ochi ~ Indicator luminos de funcționare a aparatelor de recepție radiofonică sau radiotelegrafică. 10-11 a, av (Fig) (Într-un mod) care apare ca un efect de magie. 12-13 a, av (Într-un mod) care farmecă Si: feeric. 14-15 av, a (Într-un mod) care pare dotat cu puteri miraculoase Si: fermecat, vrăjit.

MAGIC, -Ă, magici, -e, adj. 1. Care ține de magie sau derivă din ea, care se referă la magie; ocult, vrăjitoresc. Unde ești acuma, tu, magică nuielușă? CARAGIALE, O. III 24. Al idolilor preot, cu magice cuvinte, Mulțimii adunate oracole-mpărțea: Oracole viclene, de interes dictate. ALEXANDRESCU, P. 146. Lanternă magică v. lanternă. Baghetă magică v. baghetă. Ochi magic v. ochi. 2. Fig. Încîntător, fermecător, minunat, feeric, captivant. Coboară-ți, iarnă albă, vălul magic, Pe orășelul meu tăcut. CAZIMIR, L. U. 38. Magicul film al copilăriei începea din nou să-i ruleze pe ecranul minții. BART, E. 44. În fața unui răsărit sau unui apus de soare magic... sufletul omenesc este uimit și înălțat. MACEDONSKI, O. IV 129. ◊ (Adverbial) Fulgii se legănau magic în luminile vitrinelor. C. PETRESCU, C. V. 162.

MAGIC, -Ă adj. 1. De magie, referitor la magie; ocult. ◊ Baghetă magică = baghetă folosită de magician, (p. ext.) de scamator. ♦ Ochi magic = indicator luminos de funcționare a aparatelor de radiorecepție. 2. (Fig.) Fermecător, încîntător, miraculos. [Cf. fr. magique, lat. magicus].

MAGIC, -Ă adj. 1. referitor la magie; ocult. ♦ baghetă ~ă = baghetă de magician, (p. ext.) de scamator. ◊ ochi~ = indicator luminos de funcționare a aparatelor de radiorecepție. 2. (fig.) fermecător, încântător; feeric. (< fr. magique, lat. magicus)

MAGIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de magie; referitor la magie. 2) fig. Cu proprietate de a exercita o influență foarte puternică. /<fr. magique

magic a. 1. ce ține de magie; 2. fig. care încântă, care amăgește: efect magic.

*mágic, -ă adj. (lat. mágicus, vgr. magikós). Relativ la magie. Fig. Miraculos, care produce efecte supranaturale: puterea magică a arteĭ. Lanterna magică, V. lanternă. Adv. În mod magic.

maghic, ~ci a vz magic

magic adj. m., pl. magici; f. magică, pl. magice

magic adj. m., pl. magici; f. magică, pl. magice

magic adj. m., pl. magici; f. sg. magică, pl. magice

MAGIC adj. 1. (livr.) cabalistic. (Puteri ~.) 2. v. vrăjitoresc. 3. v. fermecat. 4. v. misterios. 5. v. miraculos.

MAGIC adj. 1. vrăjitoresc, (pop.) fermecătoresc, măiestresc. (Îndeletniciri ~.) 2. fermecat, vrăjit. (Baghetă ~.) 3. misterios, ocult, (înv.) maghicesc. (Forțe ~.) 4. miraculos. (Un efect ~.)

MÁGIC, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. Care ține de magie, privitor la magie; ocult. ◊ (MAT.) Pătrat m. = tablou ale cărui căsuțe conțin numere care dau aceeași sumă pe fiecare rând, coloană și diagonală. ◊ Lanternă m. v. lanternă. (FIZ.) Număr m. = număr de protoni sau de neutroni ce conferă nucleului (care îi conține) o stabilitate deosebită. (LIT.) Realism m. = formă modernă de ficțiune literară în care realul se juxtapune fantasticului, visului, mitului, basmului etc. (ex. J.L. Borges, G. Garcia Márquez, M. Bontenpelli, I. Calvino, G. Grass, H. Alain-Fournier). 2. Fig. Fermecător, încântător; feeric.

Sunt verba et voces, praetereaque nihil! (lat. „Sînt vorbe și formule (magice), și nimic altceva!”) – Expresia are doi părinți. Hemistihul sunt verba et voces e din Horațiu (Epistole, I, 1, 34). Celelalte două cuvinte au fost adăugate de poporul latin, care a introdus expresia în vorbirea curentă. Se citează la adresa persoanelor care au o exprimare prolixă. LIT.

MAGIC, -Ă adj. 1. Care privește magia (1), care ține de magie; ocult, misterios, tainic, (învechit) maghicesc. V. c a b a l i s t i c. Al idolilor preot cu magice cuvinte, Mulțimei adunate oracole-mpărțea. ALEXANDRESCU, M. 32. Uimit ca de ceva magic, de prin basme, își stăpînește respirarea, ca să n-o deștepte. VLAHUȚĂ, D. 216. Privesc ca și orbii ce-ajung să-și cîștige, La magice semne, vederea uitată. DENSUSIANU, L. A. 121. Că din nimic pe lume am răsărit ca oaspăt, Și fără coiful magic din lume-am să dispar. LESNEA, I. 151. Nu izbutește să se ridice mai sus de gîndirea magică a vrăjitorului. BENIUC, M. C. I, 315. Baghetă (sau, rar, vargâ, nuielușă etc.) magică = bagheta de care se servește magicianul; p. e x t. bagheta scamatorului. Nu ne lipsește decît varga magică, de a ne transpune în oricare punct. .. am voi. EMINESCU, N. 49. La un semn al baghetei sale magice, făcea să apară.. . doi porumbei albi. SAHIA, N. 66. Toate s-au schimbat ca printr-o baghetă magică, C. PETRESCU, A. 305. (Glumeț) Unde ești acuma, tu, magică nuielușă, să le arăți numai în pragul unei redacțiuni de revistă literară. CARAGiALE, O. IV, 131. Cerc magic = cerc trasat pe pămînt în practicile de magie neagră, dincolo de care se crede că demonul invocat nu mai putea trece. (F i g.) De aș putea urma... dulcele vedenii de prietenie și amor pe rînd, precum trec din cercul magic și strălucitor a bucuriilor vieții. NEGRUZZI, S. II, 45. Am tras împrejurul tău un cerc magic de blăsteme, peste cari n-ar putea păși. I. NEGRUZZI, S. V, 154. Oacheșe fete se-nșiră la joc, In cercul cel magic al zării de foc. COȘBUC, P. I, 143. Lanternă magică = aparat care mărește și proiectează pe un ecran imaginea unor desene, schițe, diapozitive etc. introduse în interiorul lui. Lanterna magică s-alcătuiește asemine dintr-o lădiță. STAMATi, F. 94/25. Lumina devine naivă, amintind lanterna magică și pozele lui Robinson Crusoe. TEODOREANU, M. U. 178. Ochi magic= indicator luminos de funcționare a aparatelor de recepție radiofonică sau radiotelegrafică. DICȚ. 2. F i g. Care apare ca o realizare minunată, ca un efect de magie, care farmecă, vrăjește; feeric. Înfățoșa mulțimei. .. o adevărată maghică priveliște. AR (1829), 33²/ll. Toate aceste se uniră, spre a face un lucru a căruia efect era adevărat magic. CR (1836), 14/32. Stelele.. . erau pline de o lumină magică. FILIMON, O. I, 136. Sala tronului e plină De o magică lumină. ALECSANDRI, P. II, 83. Era odinioară acel vestit Memfis... cetatea cu magice palate. BOLINTINEANU, O. 187. In fața unui răsărit sau unui apus de soare magic. . . , sufletul omenesc este uimit și înălțat. MACEDONSKI, O. IV, 129, cf. 1, 143. În frumoasa natură, care-l înconjura ca o grădină magică, el respira aerul cel mai dulce. NEGRUZZI, S. III, 450. Tăcerea se întinde, magică, împrejur. PETICĂ, O. 245. Magicul film al copilăriei începea din nou să-i ruleze pe ecranul minții. BART, E. 44. ◊ (Adverbial) Fulgii se legănau magic în luminile vitrinelor. C. PETRESCU, C. V. 162. ♦ Care pare dotat cu puteri miraculoase; fermecat, vrăjit. O muzică ce-n pripă Plîngînd pe-un flaut magic se duse în abis. MACEDONSKI, O. I, 174, cf. 83. Bradul. . . pînă atunci luminase munții ca o lampă magică cu mii de focuri. GANE, N. I, 67. Pe sala cea veche și-n flăcări aprinse Murea Ziua albă pe stofele-ntinse, Iar flautul magic plîngea înainte. PETICĂ, O. 53. Coboară-ți, Iarnă albă, vălul magic Pe orășelul meu tăcut și tragic. CAZIMIR, L. U. 38. Concepția unor autori. . . care-și ridică eroii principali cu mult deasupra maselor, înzestrîndu-i cu telescoape magice, prin care văd.. . viitorul. V. ROM. ianuarie 1954, 212. - Pl.: magici, -ce. – Și: (învechit) mághic, -ă adj. – Din fr. magique. – Maghic < gr. μαγικός.