maghiarizat, ~ă a [At: IORGA, L. II, 57 / Pl: ~ați, ~e / E: maghiariza] 1 Asimilat poporului maghiar prin limbă, obiceiuri etc. 2 (D. cuvinte, expresii) Modificat după structura limbii maghiare.

MAGHIARIZA, maghiarizez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația de limbă maghiară. 2. Tranz. A modifica un cuvânt, o expresie etc. după sistemul limbii maghiare. – Maghiar + suf. -iza.

maghiariza [At: V. ROM. septembrie 1963, 172 / Pzi: ~zez / E: maghiar + -iza] 1-2 vtr (D. persoane) A (se) asimila cu populația de limbă maghiară. 3 vt A modifica un cuvânt, o expresie etc. după structura limbii maghiare.

MAGHIARIZA, maghiarizez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația de limbă maghiară. 2. Tranz. A modifica un cuvânt, o expresie etc. după structura limbii maghiare. – Maghiar + suf. -iza.

MAGHIARIZA vb. I. 1. refl. (Despre oameni) A se asimila cu populația de limbă maghiară. 2. tr. A modifica (un cuvînt, o expresie) după structura limbii maghiare. [< maghiar + -iza].

MAGHIARIZA vb. I. refl., tr. a (se) asimila cu populația de limbă maghiară. II. tr. a modifica un cuvânt, o expresie după structura limbii maghiare. (< maghiar + -iza)

*maghĭarizéz v.tr. Rar. Unguresc.

maghiariza (a ~) (desp. -ghia-) vb., ind. prez. 1 sg. maghiarizez, 3 maghiarizează; conj. prez. 1 sg. să maghiarizez, 3 să maghiarizeze

maghiariza (a ~) (-ghia-) vb., ind. prez. 3. maghiarizează

maghiariza vb. (sil. -ghia-), ind. prez. 1 sg. maghiarizez, 3 sg. și pl. maghiarizează

maghiarizez.

MAGHIARIZAT adj. (înv.) ungurenit. (Populație ~.)

maghiarizat, -ă adj. (despre populații, cuvinte, expresii etc.) <înv.> ungurenii Are un nume românesc maghiarizat.

MAGHIARIZAT adj. (înv.) ungurenit. (Populație ~.)

maghiariza vb. I. refl. (despre oameni) <rar> a se unguriza, <înv.> a se ungureni, a se unguri. Stabilindu-se în Ungaria, s-a maghiarizat.

MAGHIARIZAT, -Ă adj. 1. Asimilat poporului maghiar (prin limbă, obiceiuri etc.); devenit maghiar. Sentimentele nobilimii maghiare sau maghiarizate față de „plebea” care-i locuia pământurile. .. nu erau mai delicate. IORGA, L. II, 57. 2. (Despre cuvinte, expresii etc.) Adaptat la structura limbii maghiare. - Pl.: maghiarizați, -te. – V. maghiariza.

MAGHIARIZA vb. I. 1. Refl. (Despre persoane) A se asimila cu populația de limbă maghiară. 2. T r a n z. A modifica (un cuvînt, o expresie etc.) după structura limbii maghiare. Avea două pronume: unul prin botez ortodox (Ștefan) și altul pus de tată-so, Octavian, pentru a nu putea fi maghiarizat, V. ROM. septembrie 1963,172. - Prez. ind.: maghiarizez. – Maghiar + suf. -iza.