MAGHIARISM, maghiarisme, s. n. Termen, expresie, construcție proprie limbii maghiare, împrumutată de altă limbă și fără a fi adaptată la sistemul acesteia. – Maghiar + suf. -ism.

maghiarism sn [At: DLR / Pl: ~e / E: maghiar + -ism] Termen, expresie sau construcție specifică limbii maghiare, împrumutată de altă limbă și neadaptată la sistemul acesteia.

MAGHIARISM, maghiarisme, s. n. Termen, expresie, construcție proprie limbii maghiare, împrumutată (fără necesitate) de altă limbă și fără a se fi adaptat la sistemul acesteia. – Maghiar + suf. -ism.

MAGHIARISM, maghiarisme, s. n. Termen, expresie, construcție proprie limbii maghiare și împrumutată de altă limbă, fără a fi intrat în sistemul acesteia.

MAGHIARISM s.n. Cuvînt, expresie proprie limbii maghiare. [< maghiar + -ism].

MAGHIARISM s. n. cuvânt, expresie proprii limbii maghiare. (< maghiar + -ism)

MAGHIARISM ~e f. Împrumut din limba maghiară. /maghiar + suf. ~ism

maghiarism n. V. ungurism.

maghiarism (desp. -ghia-) s. n., pl. maghiarisme

maghiarism (-ghia-) s. n., pl. maghiarisme

maghiarism s. n. (sil. -ghia-), pl. maghiarisme

MAGHIARISM s. n. (< maghiar + -ism): cuvânt sau expresie specific(ă) limbii maghiare, prezent(ă) în vorbirea unui om de o altă limbă.

MAGHIARISM s. (rar) ungurism.

maghiarism s.n. (lingv.) <rar> ungurism. Maghiarismele sunt cuvinte, expresii, construcții proprii limbii maghiare, împrumutate de altă limbă, fără a se fi adaptat la sistemul acesteia.

MAGHIARISM s. (rar) ungurism.

MAGHIARISM s. n. Termen, expresie sau construcție specifică limbii maghiare, împrumutată fără necesitate de altă limbă și neadáp- tată la sistemul acesteia. - Pl.: maghiarisme. – Maghiar + suf. -ism.