MADÁMĂ, madame, s. f. 1. (Astăzi în forma madam) Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (măritată); doamnă. 2. Femeie din personalul casnic al familiilor bogate. ♦ Femeie de serviciu la un hotel. 3. (Înv.) Guvernantă. 4. (Înv.) Soție. 5. (Peior.) Femeie de moravuri ușoare; spec. patroană a unei case de prostituție. [Var.: madám s. f.] – Din fr. madame.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MADÁMĂ ~e f. 1) Femeie căsătorită; doamnă. 2) Femeie angajată într-o familie înstărită. /<fr. madame
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MADÁMĂ s.f. (Ieșit din uz) Femeie din personalul de serviciu al unui hotel. ♦ Guvernantă la copii. [< fr. madame].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MADÁMĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, guvernantă, jupâneasă, menajeră, nevastă, prostituată, soție, șvester, târfă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

madámă (madáme), s. f. – 1. Duducă de origine străină. – 2. Menajeră, slujnică. – Var. madam. Mr. madamă. Fr. madame, cf. it. madama (REW 2733). Var. se folosește curent cu sensul de „doamnă”, dar nu a fost admisă în limba literară. – Der. mădămi, vb. (a trata ca pe o doamnă; refl., a o face pe doamna). Pentru mr., cf. ngr. μαντάμα, tc. madama.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

madámă (guvernantă, femeie de serviciu, femeie de moravuri ușoare) s. f., g.-d. art. madámei; pl. madáme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink