19 definiții pentru maculatură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MACULATU s. f. 1. Hârtie prost tipărită, pătată care se rebutează; p. ext. hârtie scrisă sau tipărită care și-a pierdut importanța. ♦ Hârtie de calitate inferioară folosită pentru ambalaje sau, prin topire, ca materie primă pentru fabricile de hârtie. 2. Fig. Scriere lipsită de valoare. – Din germ. Makulatur, fr. maculature.

maculatu2 sf [At: NEGULICI / V: (înv) măc~ / Pl: ~ri / E: macula + -tură] (Nob) Pată.

maculatu1 sf [At: STAMATI, D. / Pl: (rar) ~ri / E: ger Makulatur, fr maculature] 1 Hârtie pătată sau stricată în timpul imprimării tipografice. 2 (Pex) Hârtie scrisă sau tipărită care și-a pierdut importanța. 3 Hârtie groasă, special fabricată pentru ambalaj. 4 (Fig) Scriere lipsită de valoare.

MACULATU s. f. 1. Hârtie pătată sau stricată în timpul imprimării tipografice; p. ext. hârtie scrisă sau tipărită care și-a pierdut importanța. ♦ Hârtie (de calitate inferioară) fabricată special pentru ambalaje. 2. Fig. Scriere lipsită de valoare. – Din germ. Makulatur, fr. maculature.

MACULATU s. f. (Cu sens colectiv) Hîrtie folosită pentru ambalaj sau ca materie primă în fabricile de hîrtie, provenită din deșeuri de tipar, ziare nevîndute, imprimate scoase din uz etc. Mai-nainte de a fi rupt hîrtia s-a uitat bine la ea, dacă e în adevăr maculatură scrisă pe amîndouă părțile. SLAVICI, O. I 108. ◊ Fig. (Uneori determinat prin «literară») Scriere lipsită de valoare. Tipărituri fără noimă pentru noi, ca lauda sistemului ortografic al lui Laurian și Massim și altă maculatură. SADOVEANU, E. 47.

MACULATU s.f. Hîrtie veche, deșeuri de tipografie și de legătorie folosite pentru ambalaj sau ca materie primă pentru fabricarea cartonului. ♦ (Fig.) Literatură de proastă calitate, scriere fără valoare. [Cf. fr. maculature, germ. Makulatur].

MACULATU s. f. 1. hârtie veche, deșeuri de tipografie și de legătorie, pentru ambalaj sau ca materie primă pentru fabricarea cartonului. ◊ hârtie prost tipărită, pătată, care se rebutează. 2. (fig.) literatură, scriere fără valoare. (< germ. Makulatur, fr. maculature)

MACULATU f. 1) Deșeu de hârtie obținut din operațiile de imprimare tipografică. 2) Hârtie scrisă sau tipărită, care și-a pierdut importanța, folosită în calitate de materie primă la fabricarea ambalajelor. 3) fig. Scriere lipsită de valoare. /<germ. Makulatur, fr. maculature

maculatură f. 1. foaie de hârtie pătată (în tipografie); 2. foaie de hârtie groasă pentru împachetat.

*maculatúră f., pl. ĭ (fr. maculature, d. maculer, lat. maculare, a păta. V. maclă, machetă). În tipografie, foaĭe de hîrtie pătată, răŭ tipărită saŭ cu alte defecte. Hîrtia tipărită care se vinde cu chilogramu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

maculatu s. f., g.-d. art. maculaturii

!maculatu s. f., g.-d. art. maculaturii

maculatu s. f., g.-d. art. maculaturii; pl. maculaturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MACULATU1 s. f. sg. 1. Hîrtie pătată sau stricată în timpul imprimării tipografice; p. e x t. hîrtie scrisă sau tipărită care și-a pierdut importanța. Cf. STAMATI, N., COSTINESCU. Mai nainte de a fi rupt hîrtia, s-a uitat bine la ea, dacă e, în adevăr, maculatură scrisă pe amîndouâ părțile. SLAVICI, N. I, 206. Ai băgat și în sîn. . . dar numai exemplare jerpelite ca să ai, în cazul cînd te-ar fi prins, circumstanța ușurătoare că erau maculatură. PAS, Z. I, 273. ♦ Hîrtie (groasă) special fabricată pentru ambalaj. Cf. STAMATI, D POLIZU, BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U. 2. F i g. Scriere lipsită de valoare. Producerea de maculatură literară. MAIORESCU, CR. I, 314. Maculatura literară ia proporții îngrijorătoare. IBRĂiLEANU, SP. CR. 90, cf. CONTEMP. 1949, nr. 160, 3/4. Tipărituri fără noimă pentru noi, ca. . . lauda sistemului ortografic al lui Laurian și Massim și altă maculatură pe care o disprețuiam. SADOVEANU, E. 47. – Din germ. Makulatur, fr. maculature.

MACULATU2 s. f. (Neobișnuit) Pată. Cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. - Pl.: maculaturi. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) măculatúră s. f. PONTBRIANT, D. – Macula + suf. -tură.

MĂCULATU s. f. v. maculatură2.

Intrare: maculatură
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maculatu
  • maculatura
plural
genitiv-dativ singular
  • maculaturi
  • maculaturii
plural
vocativ singular
plural
măculatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măculatu
  • măculatura
plural
genitiv-dativ singular
  • măculaturi
  • măculaturii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

maculatusubstantiv feminin

  • 1. Hârtie prost tipărită, pătată care se rebutează. DEX '09 MDN '00
    • 1.1. prin extensiune Hârtie scrisă sau tipărită care și-a pierdut importanța. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Hârtie de calitate inferioară folosită pentru ambalaje sau, prin topire, ca materie primă pentru fabricile de hârtie. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Mai-nainte de a fi rupt hîrtia s-a uitat bine la ea, dacă e în adevăr maculatură scrisă pe amîndouă părțile. SLAVICI, O. I 108. DLRLC
  • 2. figurat Scriere lipsită de valoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Tipărituri fără noimă pentru noi, ca... lauda sistemului ortografic al lui Laurian și Massim și altă maculatură. SADOVEANU, E. 47. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.