macru, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 45 / V: (reg, 1) ~clă af / Pl: ~ri, ~re / E: ml macer, -era, -crum] 1 a (D. came) Fără grăsime și fără oase Si: slab. 2 sf (Îrg) Strat de carne din slănină. 3 sf (Reg) Parte musculoasă a unui organ. 4 a (Trs; d. oameni și vite) Uscățiv. 5 a (D. pământ) Sărac. 6 a (Îrg; fig) Șubred.

MACRU², -Ă adj. (despre vite sau despre oameni și părți ale corpului lor) fără carne, slab. ♦ carne ~ă = carne slabă, fără grăsime și fără oase. (< lat. macer, -cra)

-MACRU¹ elem. macro-. ()

MACRU ~ă (~i, ~e) 1): Carne ~ă carne slabă, fără grăsime și fără oase. 2) (despre vite sau despre persoane și părți ale corpului lor) Care este fără grăsime; slab; uscățiv. /<lat. macer, ~cra, ~um

macru a. slab, vorbind de carne și de vite. [Lat. MACRUM].

mácru, -ă adj. (lat. mácer, mácra, it. macro, magro, pv. cat. magre, fr. maigre, sp. pg. mugro). Est. Carne macră, carne slabă saŭ fără grăsime, vorbind de carne tăĭată și destinată mîncăriĭ. – În vest rar, ob. slab: carne slabă.

MACRO¹- Element de compunere însemnând „mare”, care servește la formarea unor substantive și adjective. – Din fr. macro-.

maclă¹ a vz macru

macro¹- [At: DEX / E: fr macro-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Mare. 2 Foarte mare.

MACRO¹- Element de compunere care înseamnă „mare” și care servește la formarea unor substantive și adjective. – Din fr. macro-.

MACRĂ adj. f. (Despre carne) Fără grăsime, slabă.

MACRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „mare” sau „foarte mare”. [< fr. macro-, cf. gr. makros].

MACRO-, -MACRU elem. „mare”. (< fr. macro-, -macre, cf. gr. makros)

macru (desp. ma-cru) adj. m., pl. macri; f. macră, pl. macre

macru (ma-cru) adj. m., pl. macri; f. macră, pl. macre

macru adj. m. (sil. -cru), pl. macri; f. sg. macră, pl. macre

MACRU adj. v. nefertil, neproductiv, neroditor, sărac, slab, steril, sterp.

MACRU adj. slab. (Carne ~.)

MACRU adj. slab. (Carne ~.)

macru adj. v. NEFERTIL. NEPRODUCTIV. NERODITOR. SĂRAC. SLAB. STERIL. STERP.

macru (macră), adj. – Slab, fără grăsime. – Mr. macru. Lat. macer (Pușcariu 1012; Candrea-Dens., 1037; REW 5202), cf. it., sp., port. magro, fr. maigre, prov., cat. magre. Se spune numai despre carne. Var. macră, s. f. (but) se folosește în Bucov., cf. ALR, I, 56. – Der. macrime (var. măcriciune), s. f. (rar, slăbiciune).

-MACRU „mare, uriaș”. ◊ gr. makros „mare, uriaș” > fr. -macre, L. -macrus > rom. -macru.

MACR-, v. MACRO-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu spini mari; ~andru (v. -andru), adj., cu stamine lungi; ~odont (v. -odont), adj., care are dinți mari; ~odontie (v. -odontie), s. f., dezvoltare exagerată a dinților; ~opie (v. -opie), s. f., macropsie*; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburare a văzului, constînd în impresia de mărire a obiectelor; sin. macropie; ~otie (v. -otie), s. f., mărire exagerată congenitală a pavilionului auricular.

MACRO- „mare, enorm, anormal”. ◊ gr. makros „mare, larg” > fr. macro-, it. id., engl. id., germ. makro- > rom. macro-. □ ~aerofil (v. aero-, v. -fil₁), adj., care necesită mult oxigen pentru creștere; ~androspor (v. andro-, v. -spor), s. m., macrospor care îndeplinește funcții mascule; ~aplanospor (v. aplano-, v. -spor), s. m., aplanospor de dimensiuni mari; ~biocarpie (v. bio-, v. -carpie), s. f., menținere îndelungată a fructelor pe plantă după perioada de maturizare a semințelor; ~biotic (v. -biotic), adj., cu durată lungă de viață; ~blast (v. -blast), s. n., lujer lung cu creștere normală; ~brahie (v. -brahie), s. f., dezvoltare exagerată a brațelor; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe mari; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. și f., (persoană) care are un craniu excesiv de mare; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., anomalie congenitală constînd în dezvoltarea excesivă a volumului cranian în raport cu corpul; ~cerc (v. -cerc), adj., (despre animale) cu coada foarte lungă; ~cheilie (v. -cheilie), s. f., stare patologică caracterizată prin mărirea anormală a buzelor; ~cheirie (v. -cheirie), s. f., dezvoltare patologică exagerată a mîinilor; ~ciclic (v. -ciclic), adj., (despre ciuperci) care are ciclul de viață complet, prezentînd toate formele de spori; ~cist (v. -cist), s. n., parte rotunjită a plasmodiului tînăr, cu nudei cuprinși în membrană dublă; ~cit (v. -cit), s. n., globulă roșie cu diametrul foarte mare; ~cromozomi (v. cromo-, v. -zom), s. m. pl., cromozomi mari; ~dactil (v. -dactil), adj., eu degete excesiv de lungi; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., dezvoltare excesivă a degetelor; ~economie (v. eco-₁, v. -nomie), s. f., disciplină care studiază relațiile economice la nivelul ansamblului economiei naționale; ~estezie (v. -estezie), s. f., denaturare patologică a simțului tactil, prin care obiectele sînt percepute mai mari decît în realitate; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., mărire exagerată a encefalului; sin. megalencefalie; ~etnologie (v. etno-, v. -logie₁), s. f., studiul etnologic al unităților sociale mari, ca entități creatoare, consumatoare și de difuziune a civilizației și culturii; ~fag (v. -fag), adj., s. m., (leucocit uriaș) avînd proprietatea de a distruge prin fagocitoză bacteriile și corpurile străine din organism; ~fagie (v. -fagie), s. f., tip de nutriție, frecventă la animale, care constă în introducerea hranei în gură sub formă de bucăți mari și înghițirea lor ca atare; ~fanerofite (v. fanero-, v. -fit), s. f. pl., specii de fanerofite arborescente uriașe, din care fac parte bradul, plopul, stejarul etc.; ~filogeneză (v. filo-₂, v. -geneză), s. f., filogenie a unităților sistematice superioare speciei; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante superioare de dimensiuni mari, vizibile cu ochiul liber; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., tehnică de fotografiere a obiectelor mici, realizîndu-se o imagine mai mare decît în realitate; ~gametange (v. gamet/o-, v. -ange), s. m., organ în care se formează gameții femeli; ~gametocit (v. gameto-, v. -cit), s. n., celulă generatoare a gametului feminin; ~gametofit (v. gameto-, v. -fit), s. n., gametofit femel pe care se diferențiază gametangii și gameții feminini; ~gametogeneză (v. gameto-, v. -geneză), s. f., proces de formare a gametului feminin, la spermatofite; ~gamie (v. -gamie), s. f., proces de conjugare a doi microgameți; ~geneză (v. -geneză), s. f., formare a unei specii noi sau a unui taxon superior, printr-o mutație importantă sau printr-o restructurare majoră a structurilor genetice; ~genie (v. -genie₂), s. f., dezvoltare anormală a feței prin creștere exagerată a etajului său inferior, care apare, constant, în acromegalie; ~genitosomie (v. genito-, v. -somie), s. f., dezvoltare precoce a corpului și în special a organelor genitale; ~ginospor (v. gino-, v. -spor), s. m., spor femel uriaș; ~girie (v. -girie), s. f., mărire considerabilă a circumvoluțiilor cerebrale; ~glosie (v. -glosie), s. f., mărire în volum a limbii, constituind un defect congenital; ~gnatie (v. -gnatie), s. f., dezvoltare anormală a feței prin creșterea exagerată a maxilarului inferior; ~grafie (v. -grafie), s. f., ramură a metalurgiei care studiază metalele și aliajele; ~mastie (v. -mastie), s. f., dezvoltare exagerată a mamelelor; sin. macromazie; ~mazie (v. -mazie), s. f., macromastie*; ~mel (v. -mel₁), s. m., făt cu dezvoltarea exagerată a membrelor; ~melie (v. -melie), s. f., dezvoltare excesivă a extremităților corpului omenesc; ~mer (v. -mer), s. m., blastomer mare; ~micete (v. -micete), s. f. pl., grup de ascomicete și de bazidiomicete, cu corpul de fructificare mare; ~nezie (v. -nezie), s. f., hipertrofie a insulelor Langerhans; ~pedagogie (v. ped/o-₁, v. -agogie), s. f., disciplină care studiază concepția, orientarea și principiile sistemului de educație la scară națională; ~picnospor (v. picno-, v. -spor), s. m., tip de picnospor de dimensiuni mari; ~plaste (v. -plast), s. n. pl., plastide mari în formă de disc; ~pod (v. -pod), adj., care are picioarele, înotătoarele sau pedunculii lungi; ~podie (v. -podie), s. f., malformație caracterizată prin dezvoltarea exagerată a picioarelor; ~policit (v. poli-, v. -cit), s. n., granulocit gigant; ~por (v. -por), s. m., por care poate fi văzut cu ochiul liber; ~prosopie (v. -prosopie), s. f., dezvoltare exagerată a feței; ~pter (v. -pter), adj., cu aripi lungi; ~riz (v. -riz), adj., cu rădăcini mari; ~schelie (v. -schelie), s. f., dezvoltare exagerată a oaselor scheletului; ~scop (v. -scop), s. n., aparat pentru examinarea optică a suprafeței materialelor; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare cu ochiul liber sau cu un instrument optic a suprafeței unei piese sau a unui material; ~sfigmie (v. -sfigmie), s. f., puls cu amplitudine exagerată, întîlnit în unele afecțiuni cardiace; ~somie (v. -somie), s. f., anomalie caracterizată prin dezvoltarea exagerată a întregului corp; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe groase; ~spor (v. -spor), s. m., spor femel care formează, la germinare, un protal; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange feminin în care se formează macrosporii; ~sporocit (v. sporo-, v. -cit), s. n., 1. Celulă producătoare de macrospori. 2. Stadiu inițial al sacului embrionar; ~sporofilă (v. sporo-, v. -fil₂), s. f., frunză pe care se dezvoltă macrosporangii; ~sporogeneză (v. sporo-, v. -geneză), s. f., proces de formare a macrosporilor; sin. ginosporogeneză; ~stereognozie (v. stereo-, v. -gnozie), s. f., stare patologică vizuală constînd într-o percepere supraestimativă a tuturor dimensiunilor obiectelor; ~stil (v. -stil), adj., cu stile lungi; ~stilospor (v. stilo-, v. -spor), s. m., stilospor de dimensiuni mari; ~stomie (v. -stomie), s. f., dezvoltare exagerată a orificiului bucal; ~term (v. -term), adj., (despre plante) care prezintă afinitate pentru regiunile calde; ~termofite (v. termo-, v. -fit), s. f. pl., plante care cresc în regiunile tropicale; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., granulă alveolară mare, din protoplasmă; ~zoospori (v. zoo-, v. -spor), s. m. pl., spori de dimensiuni mari, mobili și ciliați.^[1]

MACRU, ard. (Paș), adj. v. și Macrin (Partea I).

MÁCRU, -Ă adj., s. f. 1. Adj. (Despre carne, în special despre carnea de măcelărie) Slab, fără grăsime și fără oase. Oricît de macră și de vînjoasă carnea le-ar fi [păsărilor], decît stârvul împuțit tot mai dulce iaste. CANTEMIR, IST. 45. [Inima e] acea bucată de carne macră prin care circuleazâ sîngele. NEGRUZZI, S. I, 256. Boul îngrășat ajunge la greutatea de 800 kilograme de carne macră. ap. TDRG, cf. ALR II 4069/387, A V 6, VI 26. Cine poate oase roade, cine nu, nici carne macră. ZANNE, P. IV, 27. ◊ (Substantivat) Celuialalt i-au dat mai multe ciolane, spîrcuri și macră. SBIERA, P. 254. Mi-ai dat numai niște macră și ciolane! id. ib. 255, cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. 2. S. f. (Regional) Pătură de carne din slănină. Cf. LB, com. din ARAD și din ZAGRA-NĂSĂUD. ♦ (Cu determinări care indică părți ale corpului) Parte musculoasă a unui organ. M-am tăiat în macra kiśorului. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. Macra șoldului, DR. V, 320. 3. Adj. (Mai ales în Transilv., despre vite și părți ale corpului lor, p. e x t. despre oameni și părți ale corpului lor) Fără carne, slab; uscățiv. [Oi] scurte și macre în picioare. ECONOMIA, 85/19, cf. LB, STAMATI, D. Izraelitul din Algeria este macru și bine proporționat. HASDEU, I. C. I, 174. Un preut de statură mică, slab și macru la constructura-i corporală. F (1868), 6. Biata fată care lucra zile întregi în baie, din zi în zi devenea mai macră și mai palidă. ib. (1871), 583. Era om înaintat în etate... înalt, macru, cu un aer rece. ib. (1877), 423. Slabi, jigăriți... cu fălcile intrate unele într-altele de macre ce erau. ISPIRESCU, ap. TDRG, cf. REV. CRIT. IV, 144. ♦ (Despre pămînt) Sărac. Rădăcinilor le place pămîntul cel gras; așadară cel macru trebuie aruncat de pre lîngă dînsele. ECONOMIA, 148/19, cf. 68/25. ♦ Fig. (Despre abstracte) Lipsit de forță, de vigoare; șubred, precar. În Blaj existase pînă în 1831 din liceu numai un curs macru de 1 an pentru psihologie și logică, alt nimic. BARIȚIU, P. A. I, 611. Eu sînt mulțămit că fac aceea ce videți, căci mijloacele mele sînt foarte macre. URICARIUL, VIII [prefață]. – Pl.: macri, -e. – Și: (regional, 1) máclă adj. ALR I 739/308. – Lat. macer, -era, -crum.

MÁCLĂ¹ adj. v. macru.