maciulă sf [At: DELAVRANCEA, S. 168 / Pl: ~le / E: cf măciulie] (Reg) 1 Prâsnel al fusului. 2 Fetiță sprintenă, vioaie.

maciulă s.f. (la fusul de tors; reg.) v. Prâsnel. Sfârlează. Titirez.

maciulă, maciule, s.f. (reg.) prisnelul fusului.

MACIULĂ s. f. (Regional) Prîsnelul fusului. Fusul îi scăpă din mînă... căzu jos și se învîrti în juru maciulei. DELAVRANCEA, S. 168. ♦ Epitet dezmierdător pentru o fetiță (sprintenă, vioaie). V. t i t i r e z. – Cf. ARH. OLT. XXI, 269. - Pl.: maciule. – Cf. m ă c i u l i e.