machiavelist sm, a [At: PONTBRIANT, D. / P: ~chia~ / Pl: ~iști / E: fr machiavéliste, it machiavellista] (Rar) 1-2 (Adept) al machiavelismului (4). 3-4 (Persoană) care adoptă sau care aplică principiile machiavelice (3).

MACHIAVELIST s. m. 1. adept al machiavelismului (1). 2. (fig.) om viclean. 3. specialist în studiul lui Machiavelli. (< it. machiavellista)

*machiavelíst, -ă s. Care practică machiavelizmu.

machiavelist s. m., pl. machiaveliști

machiavelist, -ă s.m., s.f. caiafă, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret³, viclean, <reg.> balamut, proclet, <înv.> crai de Curte Veche, crai de Curtea Arsă, crai de Curtea Veche, crai de ghindă, crai nou, telpiz, <fig. > comedian, comediant, fariseu, histrion, iezuit, tartuf, <fig.; pop. și fam.> farmazon, <fig.; fam.> gogoșar, trombonist, <fig.; reg.; deprec.> șulfe, <arg.> conte, <vulg.> mâncător de căcat, mâncător de rahat. Îl disprețuia considerându-l un machiavelist jalnic.

MACHIAVELÍST s. m. (Rar) Persoană care adoptă sau care aplică principiile machiavelice. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. - Pronunțat: -chi-a-. – Pl.: machiaveliști. – Din fr. machiavéliste, it. machiavellista.