mache i [At: ȘEZ. V, 19 / V: ~a, maichea / E: nct] (Olt) Exclamație care servește adesea pentru a introduce sau a întări o propoziție interogativă și care exprimă mirare, nedumerire, curiozitate, nemulțumire etc. Si: ei, drace, măre, oare.

machea i vz mache

maichea i vz mache

papier mâché s [At: DEX² / P: papie mașe / Pl: ? / E: papier mâché] Pastă de hârtie amestecată cu ghips sau cu caolin și cu clei de colofoniu, folosită în confecționarea unor obiecte decorative și în sculptură.

PAPIER MÂCHE s.n. (Arte) Pastă plastică obținută din hîrtie macerată în apă și clei, din care se confecționează obiecte de artă decorativă sau imitații de sculpturi. ♦ (p. ext.) obiecte făcute din această pastă. [Pron. papie mașe. / < fr. papier mâché].

PAPIER MÂCHÉ [Pron.: papie mașe] s. n. pastă plastică din hârtie macerată în apă și clei, din care se confecționează obiecte de artă decorativă sau imitații de sculpturi. ♦ (p. ext.) obiecte din această pastă. (< fr. papier mâché)

PAPIER MÂCHE [pr.: papie mașe] n. Pastă obișnuită din hârtie muiată în apă și amestecată cu clei, ghips și cretă, folosită la modelarea obiectelor decorative sau a imitațiilor de sculpturi. /Cuv. fr.

MACHE adv. v. oare.

mache(a) adv. v. OARE.

Mache v. Cosma I 2 și Stamate 6.

mache s. invar. beat; bețiv.

MACHE interj. (Olt.) Exclamație care exprimă mirare, nedumerire, curiozitate, frică, nemulțumire (și care servește adesea pentru a introduce sau a întări o propoziție interogativă); ei, oare, măre, drace ! Și de ce machea îi zicea lui lumea Domn de Roauă? ȘEZ. V, 19. Se gîndi el: mache! Ce-o fi-n nuca asta? S-o sparg. GRAIUL, I, 87. Mache, ce fel de om e fiul tău! I. CR. I, 122. Cînd o fi văzut așa băiatul, o fi zis: – Machea ! Da ce-o mai fi și asta? ib. II, 229. Machea, ce s-o fi făcut vaca? ib. VII, 154. Machea, am ajuns eu de rîsul unui păcătos? PAMFILE, A. R. 250. Machea, mă, o fi așa ce spune ăla? ARH. OLT. XXI, 269. ◊ (Subliniind o afirmație ironică făcută de cineva) „Ăsta e om, dar nu fleac”, zici batjocorind pe cineva. Mache, îți va răspunde tovarășul tău de ironie, I. CR. VIII, 88. – Și: machea, máichea (STERESCU, N. 1045) interj. – Etimologia necunoscută.

MÁICHEA interj. v. mache.