MACARÓNIC, -Ă, macaronici, -ce, adj. (Despre versuri, poezii, stil etc.) Care parodiază și satirizează pedantismul moravurilor cavalerești, amestecând cuvintele și formele limbii naționale cu cuvinte latinești, latinizante sau cu alte cuvinte străine. – Din fr. macaronique. Cf. it. maccheronico.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MACARÓNIC ~că (~ci, ~ce) (despre opere literare) Care conține o cantitate exagerată de cuvinte străine. Poezie ~că. /<fr. macaronique
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MACARÓNIC, -Ă adj. (Despre versuri, poezii etc.) Scris într-un stil glumeț, amestecând cuvintele și formele limbii naționale cu cuvinte și forme latinești sau latinizante. [Cf. fr. macaronique, it. maccheronico].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MACARÓNIC, -Ă adj. (despre versuri, poezii, stil etc.) scris într-o limbă specifică macaronismului. (< fr. macaronique, it. maccheronico)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
macarónic adj. m., pl. macarónici; f. sg. macarónică, pl. macarónice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MACARÓNIC, -Ă (‹ fr., it.) adj. (Despre stil) Împestrițat de cuvinte și forme latinești sau latinizate. ◊ Poezie m. = gen de poezie burlescă, caracterizată printr-un amestec de cuvinte italiene și latine sau, mai târziu, prin întrebuințarea lexicului popular și dialectal italian, dar păstrând morfologia, sintaxa și metrica latină (latina macaronică). Inițiată în 1490 de poetul italian Tifi Odasi, a fost cultivată în sec. 16 în Italia (T. Folengo) și în alte țări europene, având o mare influență asupra unor umoriști din secolele următoare.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink