5 definiții pentru «macarie»   declinări

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MACARIE (1450/1455-c. 1521), ieromonah și tipograf sârb. Adus din Muntenegru în Țara Românească de Domnul Radu cel Mare, a tipărit la Mănăstirea Dealu Mare, în limba slavonă de redacție medio-bulgară, trei cărți de cult: „Liturghierul” (1508), „Octoih” (1510) și „Tetraevenghelul” (1512) – primele tipărituri apărute pe teritoriul românesc. După 1512, mitropolit al Ungrovlahiei.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

MACARIE EGIPTEANUL (c. 301-c. 394), eremit care a trăit în deșertul egiptean. Îndrumător spiritual al creștinismului, a avut numeroși discipoli. Sanctificat. Sărbătorit la 2 ian.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

Macarie (sec. 15-16), ieromonah, originar din Muntenia. A învățat meșteșugul tipografic la Veneția și a tipărit cărți slavone la Cetinie în Muntenegru (1493-1496). Prigonit de turci, ajunge în Țara Românească, unde, din inițiativa domnitorului Radu cel Mare (1495-1508), a tipărit la Târgoviște, în limba slavonă, Liturghierul (1508), Octoihul și Tetraevanghelul (1512), primele cărți tipărite pe teritoriul românesc. În timpul său s-a ridicat m-rea Curtea de Argeș și s-a mutat oficial scaunul mitropolitan la Târgoviște.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Macarie (†1558), episcop de Roman și cronicar moldovean. La cererea lui Petru Rareș, a scris în limba slavonă o cronică privitoare la istoria Moldovei (1504-1551).
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Macarie (c. 1780-1836), ieromonah și compozitor, n. în com. Perieți, jud, Ialomița, prof. de psaltichie și director al Școlii de cântăreți bisericești a Mitropoliei din București (1819-1827), stareț al m-rii Bârnova, prof. de psaltichie la m-rea Neamț și la Episcopia Buzăului (1830-1834) și tipograf la m-rea Căldărușani. A tradus din limba greacă în română repertoriul de bază al slujbei religioase. Op. pr.: Anastasimar (1823), Irmologhion (1823), Teoreticon (1823) și alte cântări religioase.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink