MĂTURELE s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată în numeroase ramuri subțiri, cu floarea compusă, de culoare roz; crește prin locuri aride, mărăcinișuri și poieni (Centaurea jurineifolia).

MĂTUREA, -ICĂ, măturele, s. f. 1. Diminutiv al lui mătură. ♦ Mătură (1) mică pentru periat hainele. 2. (La pl.; în forma măturele) Plantă erbacee albă și păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). 3. (La pl. art.; în forma măturelele) Numele unui dans popular. [Pl. și: măturici] – Mătură + suf. -ică.^[1]

măturea sf [At: DLR / Pl: ~ele / E: măturică css] 1-3 Măturică (1-3). 4 (Lpl) Plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). 5 (Lpl; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Lpl; art.) Melodie după care se execută măturelele (5).

măturică sf [At: POLIZU / Pl: ~ici / E: mătură + -ică] 1-2 (Șhp) Mătură (1) (mică) Si: măturea (1-2), măturice (1-2), măturișcă (1-2), măturiță (1-2), măturuță (1-2). 3 Mătură (1) mică cu care se perie hainele Si: măturea (3). 4 (Rar; îlv) A umbla cu ~ca A linguși. 5 (Bot; reg) Mătură (8) (Kochia scoparia). 6 (Bot; reg; lpl) Mătură (5) (Sorghum vulgare). 7 (Bot; reg; îf -ici) Plevaiță (Xeranthemum annuum). 8 (Bot; reg) Tămâiță (Artemisia annua). 9 (Bot; reg) Sporici (Verbenci officinalis). 10 (Reg) Mătură (13). 11 (Reg) Măturoi (6).

MĂTUREA, -ICĂ, măturele, s. f. 1. Diminutiv al lui mătură. ♦ Mătură (1) mică pentru periat hainele. 2. (La pl.; în forma măturele) Plantă erbacee albă și păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). [Pl. și: măturici] – Mătură + suf. -ică.

MĂTURICĂ, măturici, s. f. Diminutiv al lui mătură. 1. v. mătură (1); mătură mică, întrebuințată de obicei ca perie. 2. v. mătură (2). Ara locul și-l semăna cu măturică. I. BOTEZ, ȘC. 7. Foaie verde măturică. TEODORESCU, P. P. 350.

MĂTUREA ~ele f. (diminutiv de la mătură) la pl. Plantă erbacee păroasă cu tulpina ramificată și cu flori roz. /mătură + suf. ~ea

măturică f. 1. mătură mică; 2. pl. plantă cultivată pentru frumoasa-i inflorescență, întrebuințată pentru confecționarea buchetelor de imortele (Xeranthemum annuum).

măturícă f., pl. ele, și -íță f., pl. e. Mătură mică. Bucov. Verbină.

măturele (plantă) s. f. pl.

măturele (plantă) s. f. pl., art. măturelele

măturele (bot.) s. f. pl.

măturelele (dans) s. f. pl. art., neart. măturele

măturică s. f., g.-d. art. măturelei; pl. măturele

*măturelele (dans) s. f. pl. art., neart. măturele

măturică s. f., g.-d. art. măturelei; pl. măturele, art. măturelele

măturică (diminutiv) s. f., g.-d. art. măturelei; pl. măturele

măturică, -rici.

mături (măturele) (it. spazzole; engl. wire brushes; fr. balais à jazz; germ. Jazz – besen), tip de baghete (2) din metal pentru unele instrumente de percuție* cu membrană. Se compun dintr-un mâner din metal, cu o extremitate bombată, iar cealaltă terminată cu multe fire din metal din formă de evantai. De obicei se întrebuințează două m., dar se poate combina o m. cu o baghetă (2). În general membrana instr. se lovește cu cele două m., dar se poate și freca (în acest caz se produce un fâșâit).

MĂTUREA s. măturică, măturice, măturiță, (rar) măturișcă. (~ de haine.)

MĂTURICĂ s. v. imortelă, plevaiță.

MĂTURICĂ s. 1. măturea, măturice, măturiță, (rar) măturișcă. (O ~ de haine.) 2. (BOT.; Kochia scoparia) mătură.

măturea s.f. măturică, măturice, măturiță, <rar> măturișcă.

măturică s.f. I 1 măturea, măturice, măturiță, <rar> măturișcă. Adună firimiturile cu o măturică. 2 (reg.) <reg.> mătură, măturice, măturișcă, măturoi, măturuță. 3 (reg.) <reg.> măturoi, măturuș. Cu măturica se șterge vatra cuptorului. II (bot.) 1 Kochia scoparia; mătură, mătură-de-grădină. 2 (rar) v. Albăstrea. Albăstrică. Albăstriță. Țintaură. Vinețea. Vinețică. Vinețică-de-câmp (Centaurea cyanus). 3 (reg.) v. Drăgaică. Sânziană-albă (Galium mollugo). 4 (reg.) v. Imortelă. Plevaiță (Xeranthemum annuum și Xeranthemum foetidum). 5 (reg.) v. Sporiș. Verbină. Verbină-de-câmp. Verbină-sălbatică (Verbena officinalis). 6 (la pl. măturici; reg.) v. Mătură (Sorghum vulgare).

MĂTUREA s. măturică, măturice, măturiță, (rar) măturișcă. (~ de haine.)

măturică s. v. IMORTELĂ. PLEVAIȚĂ.

MĂTURICĂ s. 1. măturea, măturice, măturiță, (rar) măturișcă. (O ~ de haine.) 2. (BOT.; Kochia scoparia) mătură.

MĂTURÍCĂ s. f. Diminutiv al lui m ă t u r ă. 1. Cf. m ă t u r ă (1). Cf. POLIZU, COSTINESCU, DDRF, ALEXI, W. Luați. . . Nouăzeci și nouă de furcuțe, Nouăzeci și nouă de măturele. . . Cu măturile îl măturați, Sărcinuțe mi-l legați. MARIAN, V. 226. ♦ Mătură mică cu care se perie hainele. ♦ E x p r. (Rar) A umbla cu măturică = a linguși. V. p e r i a. „Totdeauna-mi umbli cu măturică. . .” Premiatul. . . aruncă o privire . . . cu venin colegului obraznic. PAS, Z. II, 105. 2. (Bot.) Nume dat mai multor plante erbacee: a) (la pl., în forma măturele) plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). Cf. PANȚU, PL. ; b) (regional) mătură (Kochia scoparia). Cf. ȘEZ. XV, 81 ; c) (rar) vinețele (Centaurea cyanus). PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU ; d) (regional, la pl.) mătură (Sorghum vulgare). ALRM SN I h 100; e) (regional; la pl., în forma măturici) plevaiță (Xeranthemum annuum). PANȚU, PL. ; f) (regional) „tămîiță”. H XIV 349 ; g) (regional) sînziene-albe (Galiurh mollugo). ALR 1 954/592 ; (regional) sporici (Verbena officinalis). VOICULESCU, L. 179, cf. BARONZI, L. 138. În dreptul unei case mici, pusă cam sub șosea, îngrădită cu lațe și ocolită cu măturică, cu creițe. . ., abătu din drum. DELAVRANCEA, T. 191, cf. GRECESCU, FL. 348. Ara locul și-l semăna cu măturică. I. BOTEZ, ȘC. 7. Măturelele sălbatice lăcrămau în cupele siminichiei. KLOPȘTOCK, F. 187, cf. H I 19, 343, III 243, 325, IV 52, IX 447, XI 192, XIV 301. Foaie verde măturică, Șeapte văi ș-o vale-adincă. TEODORESCU, P. P. 350. 3. (Regional) Mătură (6) (Sălătrucel-Călimănești). CHEST. V 140/68, cf. 145/68. 4. (Regional) Pămătuf de șters vatra cuptorului ; (regional) măturoi (3), măturuș (Măceșu de Jos-Băilești). ALR II 4 000/872. 5. (La pl., în forma măturele) Numele unui dans popular. Cf. I. CR. I, 155, VARONE, D. – Pl.: măturele și măturici. – Și: (cu schimbare de suf.) mătureá s. f. – Mătură + suf. -ică. – Măturea: cu schimbare de suf.