MĂTURÁR, măturari, s. m. Persoană care face sau vinde mături (1). – Mătură + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂTURÁR ~i m. 1) Persoană care face mături. 2) Vânzător de mături. /mătură + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

măturár s. m., pl. măturári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink