MĂTURĂTÚRĂ, măturături, s. f. 1. Măturare. 2. (Concr.) Gunoi adunat cu mătura. – Mătura + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂTURĂTÚRĂ ~i f. 1) v. A MĂTURA. 2) Gunoi adunat cu mătura (de pe o suprafață). /a mătura + suf. ~ătură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂTURĂTÚRĂ s. v. măturat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

măturătúră s. f., g.-d. art. măturătúrii; pl. măturătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink