MĂTĂNĂÍ, mătănăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A face mătănii; a se înclina. 2. A se clătina, a se bălăbăni. ♦ Fig. A fi nehotărât; a șovăi, a ezita. – Cf. mătanie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂTĂNĂÍ vb. v. clătina, împletici, șovăi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mătănăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătănăiésc, imperf. 3 sg. mătănăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mătănăiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink