MĂSÚȚĂ, măsuțe, s. f. Diminutiv al lui masă2; mescioară, mesișoară. ◊ Măsuță de noapte = noptieră. [Var.: mesúță s. f.] – Masă2 + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MĂSÚȚĂ s. 1. mescioară, (reg.) mesișoară. 2. măsuță de noapte = noptieră.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
măsúță s. f., g.-d. art. măsúței; pl. măsúțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
măsúță-jardiniéră s.f. ◊ „Pentru camere luminoase, se poate propune o măsuță-jardinieră în mijlocul căreia, într-o tăietură special practicată, punem un recipient de tablă umplut cu pământ de flori și plantat în consecință.” Mag. 22 XI 69 p. 6 (din măsuță + jardinieră)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink