MĂSLÍN, măslini, s. m. 1. Arbore fructifer cu frunze persistente, lanceolate, de culoare verde-deschis pe partea superioară și albă-argintie pe partea inferioară, pieloase, lucioase, și cu fructe ovoide, brune-verzui, cultivat mai mult în regiunile mediteraneene pentru lemnul și mai ales pentru fructele lui, bogate în ulei (Olea europaea). 2. Ramură de măslin (1), simbol al păcii. – Din măslină (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂSLÍN ~i m. Arbore mediteranean cu frunze lucioase, persistente, cu fructe mici, comestibile, bogate în ulei. /Din măslină
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

măslín (măslíni), s. m. – Arbore (Olea europaea). – Var. (Mold.) maslin. Sl. maslina (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 363; Cihac, II, 188); cf. maslu. – Der. măslină, s. f. (fructul măslinului), cf. mr. mas(i)nă, megl. măslincă (‹ bg. maslinka); măslinar, s. m. (culegător, negustor de măsline; poreclă dată grecilor în general); măsliniș, s. n. (loc cu măslini); măsliniu, adj. (de culoarea măslinei).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

măslín s. m., pl. măslíni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink