MĂSELÁR, măselari, s. m. (Reg.) 1. (Bot.) Măselariță. 2. Nume dat diferitelor părți ale unor obiecte sau unelte. – Din măsea + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂSELÁR s. v. ciumăfaie, laur, măselariță, sunătoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

măselár (bot.) s. m., pl. măselári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink