opțiuni
2 intrări
5 definiții

Explicative DEX

mărturi v [At: (a. 1704) URICARIUL, XXIII, 266/1 / Pzi: ~resc / E: martur] (Îvr; fșa) 1-6 A mărturisi (1-6). 7 A mărturisi (15).

Sinonime

MĂRTURI vb. v. adeveri, afirma, arăta, atesta, certifica, confirma, declara, demonstra, dovedi, întări, mărturisi, proba, relata, sprijini, spune, stabili, susține, zice.

mărturi vb. IV. tr. (înv.) 1 (compl. indică afirmații, aprecieri, rezultate, decizii, acțiuni etc.) v. Adeveri. Arăta. Atesta. Certifica. Confirma. Corobora. Demonstra. Dovedi. Întări. Învedera. Mărturisi. Proba. Sprijini. Stabili. Susține. 2 (compl. indică gânduri, păreri, fapte etc.) v. Afirma. Declara. Mărturisi. Relata. Spune. Zice.

mărturi vb. v. ADEVERI. AFIRMA. ARĂTA. ATESTA. CERTIFICA. CONFIRMA. DECLARA. DEMONSTRA. DOVEDI. ÎNTĂRI. MĂRTURISI. PROBA. RELATA. SPRIJINI. SPUNE. STABILI. SUSȚINE. ZICE.

Tezaur

MĂRTURÍ vb. IV. Tranz. (Învechit, rar; folosit și ab s o l.) 1. A mărturisi (1). Femeile, între primii creștini, se văd diaconese, preo- tese oficiante, profetese, prezicătoare, martire, ce știa și avea dreptul a mărturi. HELIADE, O. II, 49. 2. A mărturisi (2). Scriem și mărturim cu cest adevărat zapis al nostru. . . de a noastră bonă voie am dăruit parte noastră de moșie (a. 1704). URICARIUL, XXIII, 266/1. Mărturind cu sufletul său, cum și el știe. . . că această moșie Rădășanii tot de mănăstire s-au stăpînit (a. 1 752). ib. X, 187. 3. A mărturisi (5). Mărturim recunoștința ce vă datorează țeara noastră (a. 1 774). URICARIUL, I, 178. – Prez. ind.: mărturesc. – V. martur.

Intrare: mărturit
mărturit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărturit
  • mărturitul
  • mărturitu‑
  • mărturită
  • mărturita
plural
  • mărturiți
  • mărturiții
  • mărturite
  • mărturitele
genitiv-dativ singular
  • mărturit
  • mărturitului
  • mărturite
  • mărturitei
plural
  • mărturiți
  • mărturiților
  • mărturite
  • mărturitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: mărturi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărturi
  • mărturire
  • mărturit
  • mărturitu‑
  • mărturind
  • mărturindu‑
 singular plural
  • mărturește
  • mărturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărturesc
 (să)
  • mărturesc
  • mărtuream
  • mărturii
  • mărturisem
a II-a (tu)
  • mărturești
 (să)
  • mărturești
  • mărtureai
  • mărturiși
  • mărturiseși
a III-a (el, ea)
  • mărturește
 (să)
  • mărturească
  • mărturea
  • mărturi
  • mărturise
plural I (noi)
  • mărturim
 (să)
  • mărturim
  • mărtuream
  • mărturirăm
  • mărturiserăm
  • mărturisem
a II-a (voi)
  • mărturiți
 (să)
  • mărturiți
  • mărtureați
  • mărturirăți
  • mărturiserăți
  • mărturiseți
a III-a (ei, ele)
  • mărturesc
 (să)
  • mărturească
  • mărtureau
  • mărturiră
  • mărturiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „mărturit” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1