2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mărin sm [At: PAMFILE, S. V. 167 / Pl: ~i / E: pbl (Sfânta) Mărina] (Reg) 1 Bube sau inflamații purulente, la oameni și la animale. 2 Crampe la stomac.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mărin s. n. – Balonare, meteorism la oameni și la animale, atribuit de credința populară faptului de a fi uitat de sărbătoarea de Sf. Marina (17 iulie). De la Marina. – Der. mărini, vb. refl. (Bucov., a suferi de dureri de burtă).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mărin, mărini, s.m. (reg.) nume dat unor bube, inflamații purulente, unor crampe la stomac.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărin, s.n. – (med.) Boală la vaci; în urma inflamațiunii, se umflă pulpa; mai pe urmă, umflarea se coace, iar din pulpă curge sânge (Țiplea, 1906). Bubă la coastă (Papahagi, 1925): „Hăi, mărine și de-o zî, / Unde te faci, nu te fa, / Unde te-arunci, nu te-arunca” (Papahagi, 1925: 281). – Probabil (Sfânta) Mărina (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mărin, s.n. – (med.) Boală la vaci; în urma inflamațiunii, se umflă pulpa; mai pe urmă, umflarea se coace, iar din pulpă curge sânge (Țiplea 1906). Bubă la coastă (Papahagi 1925): „Hăi, mărine și de-o zî, / Unde te faci, nu te fa, / Unde te-arunci, nu te-arunca” (Papahagi 1925: 281). – Probabil (Sfânta) Mărina (MDA).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Mărin, -aș v. Marin 3.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂRÍN s. m. (Regional) 1. Nume dat unor bube sau inflamații, de obicei purulente, la oameni și la animale. Cf. BIANU, D. S. Va căpăta niște bube uricioase (în partea dinăuntru a șezutului) care se numesc mărini. PAMFILE, S. V. 167, cf. ȘEZ. III, 139, ȚIPLEA, P. P. 112, GRAIUL, I, 461, PAMFILE, B. 46, com. din BRUSTURI-SIBIU, T. PAPAHAGI, M. 127, ARH. FOLK. I, 205, VI, 175. Oile mai sufăr de mărin cînd au fost lovite râu. CHEST. V 167/72, cf. ALR II/353. 2. Crampe la stomac (Prundu Bîrgăului-Bistrița). ALR II/I h 116/219. M-o lua[t] mărinu iară. ib. - Pl.: mărini. – Probabil de la numele sărbătorii religioase sf. Mărina.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |