6 definiții pentru mărginar
Explicative DEX
mărginar, ~ă [At: LM / Pl: ~i, ~e / E: margine + -ar] 1 a (Rar) Mărginaș (3). 2 sm (Mar; Buc) Margine la scoc. 3 smn (Mol) Fiecare dintre cei doi drugi laterali ai unei scări de lemn, în care sunt prinși fusceii Si: carâmb, (reg) margine (30). 4 sm (Trs) Doagă mică Si: (reg) margine (47). 5 sm (Reg) Lătunoaie rezultată din tăierea marginilor unui buștean Si: (reg) margine (45). 6 smn (Reg) A doua scândură care se taie dintr-un butuc la gater. 7 smn (Reg) Fiecare dintre scândurile care se află la marginea ciocanelor, la piua de bătut sumane Si: (reg) mărginar (2). 8 smn (Reg) Lemn pus pe marginea drumului, a gardului, a plutei etc. 9 sm (Reg; csnp) Laț peste căpriori. 10 sm (Reg) Paznic de câmp Si: (reg) mărginaș (8).
Sinonime
MĂRGINAR s. v. carâmb.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mărginar s.m., s.n., adj. I 1 s.m. <reg.> margine. Mărginarul este o doagă mică. 2 s.m., s.n. (la scară; reg.) v. Carâmb. 3 s.m. (reg.) v. Lătunoaie (v. lătunoi). 4 s.m. (reg.) <reg.> mărginaș. Mărginarul este paznic pe câmp. II adj. (rar) v. Mărginaș.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
mărginar s. v. CARÎMB.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
mărginar, mărginară, mărginari, mărginare, adj., s.m., s.n. (reg.) 1. (s.m.) mărginaș. 2. (s.n.) ceea ce se pune la margine: la sere, la scară, la butoi, la piuă, la gard etc.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MĂRGINÁR, -Ă adj., subst. I. Adj. (Rar) Mărginaș (2). Comite mărginariu. LM. Militari mărginari. id. ib. Dacă un fluviu sau un rîu își face un nou curs, părăsind vechea sa albie, această albie se împarte între proprietarii mărginari. HAMANGIU C. C. 130. II. 1. Subst. (Regional) Obiect sau parte a unui obiect care se află, se pune la margine (I): a) S. m. (Maram., Bucov.) Margine (la scoc). Cf. ALR SN I h 156. b) S. m. și n. (Prin Mold.) Fiecare dintre cei doi drugi laterali ai unei scări de lemn, în care sînt prinși fusceii ; carîmb, (regional) margine (I 6). Cf. A IV 20, GLOSAR REG. c) S. m. (Prin nordul Transilv.) Doagă mică ; (regional) margine (I 10). V. a r i p ă. Cf. ALR II 6 707/272, 279. d) S. m. (Regional) Lătunoaie (rezultată din tăierea marginilor unui buștean) ; (regional) margine (I 10) (Mîrșani-Craiova). ALR I 1851/880. e) S. m. și n. (Regional) A doua scîndură care se taie dintr-un butuc la gater (Crucea-Vatra Dornei). ARVINTE, TERM. 155. f) S. m. și n. (Regional) Fiecare dintre scîndurile care se află la marginea ciocanelor, la piua de bătut sumane (Moiseiu-Vișeu de Sus). Cf. GLOSAR REG. g) S. m. și n. (Regional) Lemn pus pe marginea drumului, a gardului, a plutei etc. (Crucea-Vatra Dornei). ARVINTE, TERM. 155. h) S. m. (Regional) „Laț peste căpriori” (Măceșul de Jos-Craiova). ALR II/I h 227/872. 2. S. m. (Regional) Paznic de cîmp ; (regional) mărginaș (5) (Pomîrla-Dorohoi). BL IX, 58. - Pl.: mărginari, -e. – Margine + suf. -ar.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||