MĂRȚIȘÓR, (1) mărțișoare, s. n., (2, 3, 4) mărțișori, s. m. 1. S. n. Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie; marț2. 2. S. m. (Pop.) Martie. 3. S. m. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunzele crestate adânc și cu flori galbene (Geum montanum). 4. S. m. (Bot.; reg.) Ament (de salcie, de răchită etc.). – Marț2 + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de claudia
| Greșeală de tipar
| Permalink
MĂRȚIȘÓR1 m. 1) la sing. pop. A treia lună a anului; martie; marț. 2) Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze adânc crestate și cu flori galbene. /marț pop. + suf. ~ișor
Sursa: NODEX |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
MĂRȚIȘÓR2 ~oáre n. Obiect mic de podoabă, legat de un fir împletit de culoare roșie și albă, care se poartă în cursul lunii martie ca simbol al primăverii. /marț pop. + suf. ~ișor
Sursa: NODEX |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
MĂRȚIȘÓR s. v. ament, martie.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
MĂRȚIȘÓR s. (pop.) marț, (reg.) mărțăruș, mărțiguș. (Poartă ~ la butonieră.)
Sursa: Sinonime |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
mărțișór (nume popular al lunii martie) s. m.
Sursa: Ortografic |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
mărțișór (bot.) s. m., pl. mărțișóri
Sursa: Ortografic |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
mărțișór (obiect) s. n., pl. mărtișoáre
Sursa: Ortografic |
Adăugată de siveco
| Greșeală de tipar
| Permalink
