MĂRĂRÁȘ s. m. 1. Diminutiv al lui mărar. 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și cu flori albe, foarte asemănătoare cu mărarul; chimion-de-apă (sau -de-baltă) (Oenanthe aquatica). Mărar + suf. -aș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂRĂRÁȘ ~i m. (diminutiv de la mărar) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, toxică, cu flori mici albe, foarte asemănătoare cu mărarul. /mărar + suf. ~aș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂRĂRÁȘ s. (BOT.) 1. mărărel. (Foaie verde ~.) 2. (Oenanthe aquatica) (reg.) joină, chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mărăráș s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂRĂRAȘ-DE-FRÍGURI s. v. păducherniță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink