MĂRĂMÚȚĂ, mărămuțe, s. f. (Rar) Mărămioară. – Maramă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

mărămúță s. f., g.-d. art. mărămúței; pl. mărămúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink