MĂNTĂLÚȚĂ, măntăluțe, s. f. Diminutiv al lui manta. – Manta + suf. -ăluță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

măntălúță s. f., g.-d. art. măntălúței; pl. măntălúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink