mănat, ~ă a [At: DR. IX, 419 / V: (1-3) ~nit / Pl: ~ați, ~e / E: mâna] 1 (D. unele plante, pex d. fructe) Atins de mană (22). 2 (D. plante, pex, d. fructe) Cu pete de mană. 3 (Reg; d. oameni) Care are urme de variolă pe obraz. 4 (D. unele plante și recolte) Stricat din cauza manei (22). 5 (D. unele plante și recolte) Putrezit.

MĂNAT, -Ă, mănați, -te, adj. (Despre fructe și recolte) Atins de mană, stricat de mană. Struguri mănați. Holde mănate.

mănat a. V. mănit.

măna vr [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (1) ~ni / Pzi: 3 ~nează / E: mană] (D. unele plante cultivate) 1 A căpăta mană (22). 2 A se strica din cauza manei (22). 3 (Pgn) A putrezi.

mănit, ~ă a vz mănat

mâni v vz măna

MĂNA, pers. 3 mănează, vb. I. Refl. (Despre unele plante) A căpăta boala numită mană; a se îngălbeni, a se strica.

A SE MĂNA pers. 3 se ~ează intranz. (despre cereale, plante, fructe) A fi atins de mană; a se strica din cauza manei. /Din mană

mănit a. stricat de mană: holde mănite de ploaie cu soare.

măna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se mănează, imperf. 3 pl. se mănau; conj. prez. 3 să se măneze; ger. mănându-se

!măna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se mănează

măna vb., ind. prez. 3 sg. mănează

MĂNÁ vb. I. Refl. (Despre unele plante cultivate) 1. A căpăta mană (II 1). Cf. ȘĂINEANU, D. U., DM. A se strica din cauza manei (II 2); a putrezi. Cf. PĂCALĂ, M. R. 140. – Prez. ind. pers. 3: mănează. – Și: (1) măní vb. IV. ȘĂINEANU, D. U. – V. mană.

MĂNAT. -Ă adj. 1. (Despre unele plante, p. e x t. despre fructe) Atins de man[ (II 1); cu pete de mană. Cf. DR. IX, 419. ♦ (Regional, despre oameni) Care are urme de variolă pe obraz, cu obrazul ciupit de vărsat (Talpa Ogrăzile-Roșiori de Vede). Cf. COMAN, GL. 2. (Despre unele plante și recolte) Stricat din cauza manei (II 2); putrezit. Holdele. . . erau. . . mânate și pălite, sau de ploaie multă sau de secetă. GHICA, ap. CADE. - Pl.: mănați, -te. – Și: (1) mănít, -ă adj. ȘĂINEANU, D. U. - V. măna.

MĂNI vb. IV v. măna.

MĂNÍT, -Ă adj. v. mănat.