mămuleană sf [At: T. PAPAHAGI, M. 122 / Pl: ~ene / E: mamă + -uleană] 1-2 (Reg; șhp) Mămică (1-2).

MĂMULEANĂ s. v. măicuță, mămică.

mămuleană s.f. (reg.) v. Măicuță. Mămică.

mămuleană s. v. MĂICUȚĂ. MĂMICĂ.

MĂMULEÁNĂ s. f. (Regional) Mămică. Hei, tu, mămuleana mea, Deschide, mamă, poarta. T. PAPAHAGI, M. 122. ◊ (În formule exclamative de mirare, de compătimire etc.) Cît era de sărac, de vai de mămuleana lui, tot parcă nu-i venea a pleca de lîngă copiii lui. I. CR. IV, 197. - Pl.: mămulene. – Mamă + suf. -uleană.