MĂLUROS¹, -OASĂ, măluroși, -oase, adj. Mălurat. – Mălură + suf. -os.

măluros¹, ~oasă a [At: BARCIANU / Pl: ~oși, ~oase / E: mălură + -os] 1 (D. unele cereale) Atacat de mălură (1) Si: mălurat (1). 2 (D. unele cereale) Bolnav de mălură Si: mălurat (2). 3 (Pex) Viermănos. 4 (Reg; fig; d. oameni) Nebunatic.

măluros³, ~oasă a [At: LB / Pl: ~oși, ~oase / E: maluri (pll mal²) + -os] 1 (Înv; d. pământ) Argilos. 2 (Înv; d. pământ) Alcătuit din straturi.

măluros², ~oasă a [At: CANTEMIR, IST. 197 / Pl: ~oși, ~oase / E: maluri (pll mal¹) + -os] 1 (Înv; d. un Ioc, o regiune, așezare etc.) Așezat lângă malul unei ape Si: riveran, (înv) țărmurean. 2 (Înv; d. un loc, o regiune, o așezare etc.) Cu maluri¹ abrupte, cu coaste repezi Si: râpos, (reg) priporos, țărmuros.

MĂLUROS¹, -OASĂ, măluroși, -oase, adj. (Rar) Mălurat. – Mălură + suf. -os.

MĂLUROS, -OASĂ, măluroși, -oase, adj. Mălurat. (Fig.) Odorul mamei, odorul mamei! îngîna mama Stanca, legănîndu-și fata pe pieptul ei zbîrcit, măluros și mort. DELAVRANCEA, S. 36.

MĂLUROS ~oasă (~oși, ~oase) Care are maluri abrupte. /mal + suf. ~os

măluros a. plin de mălură: grâu măluros.

2) mălurós, -oásă adj. (d. mălură). Plin de mălură; grîŭ măluros.

1) mălurós, -oásă adj. (d. mal, malurĭ). L. V. Cu malurĭ rîpoase.

măluros adj. m., pl. măluroși; f. măluroasă, pl. măluroase

măluros adj. m., pl. măluroși; f. măluroasă, pl. măluroase

măluros (atacat de mălură, râpos) adj. m., pl. măluroși; f. sg. măluroasă, pl. măluroase

MĂLUROS adj. v. abrupt, drept, perpendicular, pieptiș, pieziș, prăpăstios, priporos, riveran, râpos, vertical.

MĂLUROS adj. (FITOP.) mălurat. (Plantă ~oasă.)

MĂLUROS adj. mălurat. (Plantă ~.)

măluros adj. v. ABRUPT. DREPT. PERPENDICULAR. PIEPTIȘ. PIEZIȘ. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RIVERAN. RÎPOS. VERTICAL.

MĂLURÓS³, -OASĂ³ adj. (Învechit, despre pămînt) 1. Argilos, lutos. Cf. m e a l (2). LB 2. Alcătuit din straturi. Cf. m e a l (3). Cf. LB, BARCIANU, V., GHEȚIE, R. M. - Pl.: măluroși, -oase. – Maluri (pl. lui mal²) -f- suf. -os.

MĂLURÓS², -OÁSĂ adj. (Învechit, despre un loc, o regiune, o așezare etc.) 1. Așezat lîngă malul unei ape ; riveran, (învechit) țărmurean. Aurelian. . . au fost născut în Dachia ce-i zicea măluroasă. CANTEMIR, HR. 219, cf 217, PONTBRIANT, D. 2. Cu maluri¹ abrupte, cu coaste repezi rîpos, priporos, (regional) țărmuros. Iepurile într-atîta de mare a vieții primejdie văzînduse . . . spre niște locuri măluroase și țărmuroase a fugi luă. CANTEMIR, IST. 197, cf. LB, POLIZU BARCIANU, V., DDRF, GHEȚIE, R. M., TDRG. – Pl.: măluroși, -oase. – Maluri (pl. lui mal¹) + suf. -os.

MĂLURÓS¹, -OASĂ adj. 1. (Despre unele cereale) Atacat de mălură (1), bolnav de mălură, mălurat; p. ext. viermănos, stricat. BARCIANU, V., DDRF, DAMÉ, T.₂, 38, ALEXI, W. Grîu mâluros. ȘĂINEANU, D. U., cf. TDRG. 2, (Regional, despre oameni) Nebunatic (Lisa-Făgăraș). LEXIC REG. 92. – Pl.: măluroși, -oase. – Mălură + suf. -os.