măjăli vt [At: CABA, SĂL. / V: ~lui / Pzi: ~lesc / E: mg mázsál] (Trs) A cântări cu maja Si: (îng) a măji¹.

măjălui v vz măjăli

măjăli, măjălesc, vb. IV (reg.) a cântări, a măji.

măjălí, măjălesc, (măjălui), v.t. (reg.) A cântări. – Din magh. mázsál „a cântări” (MDA).

măjăli, măjălesc, vb. tranz. – (reg.) A cântări. – Din magh. mázsál „a cântări” (MDA).

măjăli, măjălesc, vb. tranz. – A cântări. – Din majă + -li.

MĂJĂLÍ vb. IV. Tranz. (Prin nordul Transilv.) A cîntări (cu maja) ; (învechit și regional) a măji¹. Cf. CABA, ȘĂL., CV 1 949, nr. 3, 35, ALR I 1 599/341, 1 600/315, 341, 355, 357, MAT. DIALECT, I, 79. ◊ R e f l. Io mă măjălesc. ALR I 1 600/283. Prez. ind.: măjălesc. – Și: măjăluí vb. IV. ALR I 1600/343, 354. – Din magh. mazsál.

MĂJĂLUÍ vb. IV v. măjăli.