măhuie sf [At: CADE / Pl: ~ui / E: nct] (Reg) 1 Stafie. 2 Mică ridicătură de pământ pe un șes Vz măgură (3). 3 Semn care desparte două holde.

măhúĭe (Trans.), V. mogîndă.

mogîndă (Trans.) f., pl. e, mogîndeáță, mogîld- și mogîrd- f., pl. ețe (ca și măgădan, mogîldan, mocîrțan. Cp. și cu ung. magandok, maganc, solitar, sihastru). Fam. Matahală, momîĭe, monstru cu forme confuze (ca pin întuneric orĭ de departe). – În nord măgăĭáță, măguĭáță (pl. ĭețe), mohondeață; la Agîrb. Int. 114, mohîndeață. Și măhúĭe, stahie.

măhuie, măhui, s.f. (reg.) 1. stafie, strigoi. 2. mică ridicătură de pământ pe un șes; măgură.

MĂHUlE s. f. (Regional) 1. Stafie, strigoaică. CADE, cf. PAȘCA, GL. 2. Mică ridicătură de pămînt pe un șes. V. m ă g u r ă (2) (Călina-Drăgășani). CHEST. IV 90/803. ♦ Semn care desparte două holde (Călina-Drăgășani). CHEST. IV 129/803. - Pl.: măhui. – Etimologia necunoscută. Cf. m ă t ă h u i e.