opțiuni
2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

mâglisire [At: PANN, E. III, 84/20 / Pl: ~ri / E: mâglisi] (Mun) 1 Amăgire. 2 Lingușire.

măglisì v. a amăgi prin lingușiri: eu nu te voiu măglisi cu făgăduieli ISP. [Origină necunoscută].

măglisésc v. tr. (cp. cu pol. machlowac, a amăgi, deși pare ngr.). Vest. Moxa. Amăgesc, înșel. – Azĭ (mîgl-): l-a mîglisit și l-a șutulit și l-a dus la tribunal de ĭ-a făcut o hîrtie (Br.-Voin. VR. 1907, 8, 220). La Stam. 331 mînglășitură, amăgitură.

Arhaisme și regionalisme

măglisi, măglisesc, vb. IV (înv.) a amăgi, a înșela prin lingușiri.

Intrare: măglisire
măglisire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măglisire
  • măglisirea
plural
  • măglisiri
  • măglisirile
genitiv-dativ singular
  • măglisiri
  • măglisirii
plural
  • măglisiri
  • măglisirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: măglisi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măglisi
  • măglisire
  • măglisit
  • măglisitu‑
  • măglisind
  • măglisindu‑
 singular plural
  • măglisește
  • măglisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măglisesc
 (să)
  • măglisesc
  • măgliseam
  • măglisii
  • măglisisem
a II-a (tu)
  • măglisești
 (să)
  • măglisești
  • măgliseai
  • măglisiși
  • măglisiseși
a III-a (el, ea)
  • măglisește
 (să)
  • măglisească
  • măglisea
  • măglisi
  • măglisise
plural I (noi)
  • măglisim
 (să)
  • măglisim
  • măgliseam
  • măglisirăm
  • măglisiserăm
  • măglisisem
a II-a (voi)
  • măglisiți
 (să)
  • măglisiți
  • măgliseați
  • măglisirăți
  • măglisiserăți
  • măglisiseți
a III-a (ei, ele)
  • măglisesc
 (să)
  • măglisească
  • măgliseau
  • măglisiră
  • măglisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)