MĂGĂDẮU, măgădăi, s. m. (Reg.) Bărbat mare la trup (și cam prost); vlăjgan, măgădan. [Var.: (reg.) macadắu s. m.] – Et. nec. Cf. măgădan.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂGĂDĂU s. v. găligan, lungan, vlăjgan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

măgădău s. m., art. măgădăul; pl. măgădăi, art. măgădăii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink