MĂCRIȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze alungite și acrișoare, cultivată ca plantă alimentară sau medicinală (Rumex acetosa). ◊ Măcriș mărunt = varietate de măcriș cu frunzele în formă de spadă și cu flori roșietice (Rumex acetosella). Măcrișul calului = varietate de măcriș cu frunzele ușor încrețite și cu flori verzui (Rumex conglomeratus). ◊ Compus: măcrișul-iepurelui sau măcrișul-caprei = plantă erbacee cu frunze acrișoare acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu ale trifoiului, și cu flori albe, roșietice sau albăstrui (Oxalis acetosella). ♦ Sare de măcriș = numele popular al unei combinații de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. – Cf. acru.

MĂCRIȘ sbst. 🌿 1 Plantă comestibilă, cu gust acru, răcoritor, mult întrebuințată la bucătărie, adesea împreună cu spanacul (Rumex acetosa) (🖼 2998) ¶ 2 ~ -MĂRUNT, varietate de măcriș, cu frunzele în formă de alebardă, cu flori mărunte roșietice (Rumex acetosella) (🖼 2999) ¶ 3 ~UL-CALULUI sau ~-CĂIESC, varietate de măcriș cu florile verzui (Rumex conglomeratus) (🖼 3001) ¶ 4 ~UL-IEPURELUI, ~UL-CAPREI, ~-PĂSĂRESC, ~-TRIFOIOS, mică plantă ierboasă, fără tulpină, cu frunzele ca ale trifoiului, de un gust acru răcoritor, cu flori albe, uneori roșietice cu vinișoare roșii-purpurii sau galbene (Oxalis acetosella) (🖼 3000) ¶ 5 ~ -DE-BALTĂ = NĂSTUREL² ¶ 6 ~ -DE-RÎURI, ~-IEPURESC, ~-SPINOS = DRACILĂ: era din sus de grădina lui o rîpă mare și seacă, numai ~ iepuresc făcea (RET.).

MĂCRIȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze alungite și acrișoare, cultivată ca plantă alimentară sau medicinală (Rumex acetosa). ◊ Măcriș mărunt = varietate de măcriș cu frunzele în formă de spadă și cu flori roșietice (Rumex acetosella). Măcrișul calului = varietate de măcriș cu frunzele ușor încrețite și cu flori verzui (Rumex conglomeratus). ◊ Compus: măcrișul-iepurelui sau măcrișul-caprei = plantă erbacee cu frunze acrișoare acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu ale trifoiului, și cu flori albe, roșietice sau albăstrui (Oxalis acetosella). ♦ Sare de măcriș = numele popular al unei combinații de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. – Et. nec. Cf. acru.

MĂCRIȘ s. n. 1. Plantă erbacee, cu frunze mari acrișoare, care crește prin pajiști sau se cultivă ca plantă alimentară și medicinală (Rumex acetosa). Borșul lung, fiert cu urzici, știr, măcriș și crupe. CAMILAR, N. I 271. ◊ Sare de măcriș = numele popular al acidului oxalic. 2. Compuse: măcrișul-iepurelui = plantă erbacee, fără tulpină, cu frunzele în formă de trifoi, cu flori albe sau alb-roșietice (Oxalis acetosella). Mă rog, n-ai putea să-mi spui dumneata dacă în țara fericită a miresmelor se găsește măcrișul-iepurelui? HOGAȘ, M. N. 107; măcrișul-calului = ștevie.

măcrișul-caprei (plantă) (desp. mă-cri-, -ca-prei) s. m. art.

!măcrișul-caprei (plantă) (mă-cri-, -ca-prei) s. m. art.

măcrișul-caprei s. m. (sil. -cri-, -prei)

MĂCRIȘUL-CAPREI s. v. degetărel, degetăruț, potiraș.

măcrișul-caprei s. v. DEGETĂREL. DEGETĂRUȚ. POTIRAȘ.

măcriș s.m. (bot.) 1 Rumex acetosa; oxalis <pop.> acriș, <reg.> cocăzar, covășiță, racamete. 2 Rumex acetosella; <reg.> burbunecă, lujerul-broaștei (v. lujer), schiaz. 3 Oxalis acetosella; <reg.> măcriș-de-pădure, măcriș-iepuresc, măcrișor, măcrișul-iepurelui, mătreață, mușchi², pita-cucului (v. pită), trifoi-acru, trifoi-iepuresc, trifoi-măcriș. 4 Acetosa pratensis; ștevie, <pop.> acriș. 5 măcriș-de-apă = Rumex palustris; dragavei, dragaveică, ștevie, ștevie-de-baită; (art.) măcrișul-calului = a Rumex conglomeratus; ștevie, <reg.> brastan, dragavei, dragomir; b Rumex patientia; ștevie, ștevie-bună, ștevie-de-grădină, ștevie-de-mâncare, <reg.> spanac-de-Anglia, spanac-englezesc, urzica-raței (v. urzică); (reg.) măcriș-de-baltă v. Cardama. Cardama-de-izvoare. Creson. Năsturel (Nasturtium officinale); măcriș-de-pădure = măcriș-iepuresc = (art.) măcrișul-iepurelui v. Măcriș (Oxalis acetosella); măcriș-păsăresc – măcriș-spinos v. Dracilă (Berberis vulgaris); (art.) măcrișul-caprei v. Degetărel. Degetăruț. Potiraș (Soldanella major).