MĂCRIȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze alungite și acrișoare, cultivată ca plantă alimentară sau medicinală (Rumex acetosa). ◊ Măcriș mărunt = varietate de măcriș cu frunzele în formă de spadă și cu flori roșietice (Rumex acetosella). Măcrișul calului = varietate de măcriș cu frunzele ușor încrețite și cu flori verzui (Rumex conglomeratus). ◊ Compus: măcrișul-iepurelui sau măcrișul-caprei = plantă erbacee cu frunze acrișoare acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu ale trifoiului, și cu flori albe, roșietice sau albăstrui (Oxalis acetosella). ♦ Sare de măcriș = numele popular al unei combinații de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. – Cf. acru.

măcriș s [At: ANON. CAR. / V: (reg) macrâci, macrici, mac~, magriș, mecreș, mecriș, mocriș, necriș / E: nct] 1 (Buc; șîc ~u-caprei) Plantă cu tulpina ramificată în partea superioară, cu frunze numeroase, variate ca formă și acrișoare la gust, folosite în medicină și în alimentație Si: (pop) acriș (Rumex acetosa). 2 (Șîc ~ul-cailor, ~ul-calului, ~mărunt) Plantă mică, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de spadă, care crește prin pășuni și prin locuri nisipoase și uscate Si: (reg) lugeru-broaștii, schiaz (Rumex acetosella). 3 (Bot; reg; îc) "ul-calului (sau ~-cailor) ori ~-căiesc (sau, sst, ~-crăiesc) Specie de ștevie (Rumez conglomeratus). 4 (Bot; reg; îae) Specie de ștevie (Rumex patientia). 5 (Bot; reg; îae) Specie de ștevie (Rumez acutus). 6 (Bot; reg; îc) ~-ciobănesc Specie de măcriș cu tulpina dreaptă, uneori foarte înaltă, ramificată în partea superioară, cu florile dispuse în spice (Rumex arifolius). 7 (Bot; reg; îc) ~-domnesc Specie de măcriș (Rumex obtusifolius). 8 (Bot; reg; îc) ~-de-grădină (sau -lat) Specie de măcriș (Acetosella rotundifolia). 9 (Bot; reg; îc) ~-de-apă Ștevie de baltă (Rumex palustris). 10 (Pop; șîc macrișul-caprei, macrișul-caprelor, macrișul-caprei-de-pădure, macrișul-calului, macriș-domnesc, macrișul-iepurelui, macrișul-iepurilor, macriș-iepuresc, ~-oii, macrișul-ursului, ~ul-păsării, ~ul-păsărilor, macriș-păsăresc, macrișu-cucului, ~-de-pădure, ~-păduresc, ~-pădureț, macriș-de-câmp, macriș-de-piatră, macriș-cu-trifoi, macriș-trifoios, macriș-domnesc, macriș-nemțesc, macriș-de-minte, macriș-acru) Mică plantă erbacee cu rizom târâtor, cu frunze acrișoare, acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu frunzele trifoiului, și cu flori albe sau roșietice Si: măcrișor (4), (reg) trifoi-măcriș (Oxalis acetosella). 11 (Înv; îs) Sare de ~ Oxalat acid de potasiu. 12 (Bot; reg; șîc ~-iepuresc, ~-de-râuri, ~-de-spin, ~-spinos) Dracilă (Berberius vulgaris). 13 (Olt) Vin acru, prost. 14 (Bot; Buc; îc) Macrișul-caprei Degetăruț (Soldanelis montana). 15 (Bot; reg; îc) Macriș-de-baltă Năsturel (Nasturtium officinale).

MĂCRIȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze alungite și acrișoare, cultivată ca plantă alimentară sau medicinală (Rumex acetosa). ◊ Măcriș mărunt = varietate de măcriș cu frunzele în formă de spadă și cu flori roșietice (Rumex acetosella). Măcrișul calului = varietate de măcriș cu frunzele ușor încrețite și cu flori verzui (Rumex conglomeratus). ◊ Compus: măcrișul-iepurelui sau măcrișul-caprei = plantă erbacee cu frunze acrișoare acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu ale trifoiului, și cu flori albe, roșietice sau albăstrui (Oxalis acetosella). ♦ Sare de măcriș = numele popular al unei combinații de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. – Et. nec. Cf. acru.

MĂCRIȘ s. n. 1. Plantă erbacee, cu frunze mari acrișoare, care crește prin pajiști sau se cultivă ca plantă alimentară și medicinală (Rumex acetosa). Borșul lung, fiert cu urzici, știr, măcriș și crupe. CAMILAR, N. I 271. ◊ Sare de măcriș = numele popular al acidului oxalic. 2. Compuse: măcrișul-iepurelui = plantă erbacee, fără tulpină, cu frunzele în formă de trifoi, cu flori albe sau alb-roșietice (Oxalis acetosella). Mă rog, n-ai putea să-mi spui dumneata dacă în țara fericită a miresmelor se găsește măcrișul-iepurelui? HOGAȘ, M. N. 107; măcrișul-calului = ștevie.

MĂCRIȘ n. Plantă erbacee cu frunze alungite și cu gust acru, folosite în alimentație. /Orig. nec.

măcriș n. plantă nutritivă cu un gust plăcut acru, răcoritor și antiscorbutic, mult întrebuințată la bucătărie, adesea împreună cu spanacul (Rumex acetosa). [Origină necunoscută].

măcríș și macríș m. (cuv. poate vgerm. orĭ dacic. P. -criș, cp. cu fr. cresson, care vine d. vgerm. chresso, ngerm. kresse, id. Cp. cu Ordessus, Naissus, Argeș, Niș. D. rom. vine bg. mókreš și rut. mokrýš, id.). O plantă erbacee poligonacee ale căreĭ frunze, care-s acre, îs culinare (rumex acetosa, cu varietățile: rumex acetosella [măcriș mărunt] și rumex conglomeratus [măcrișu caluluĭ]). Alte plante cu acest nume nu-s poligonacee, ca: óxalis acetosa și acetosella (măcrișu ĭepurreluĭ), bérberis vulgaris (măcriș spinos, măcriș de rîurĭ, dracilă), nasturtium officinale (măcriș de baltă, brîncuță, hreniță, din care se face salată) ș. a.

macrici s vz măcriș

macriș sm vz măcriș

magriș s vz măcriș

mecreș s vz măcriș

mecriș s vz măcriș

mocriș s vz măcriș

necriș s vz măcriș

TRIFOI, trifoi, s. m. Nume dat mai multor plante din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole în trei lobi și cu florile strînse în măciulii, dintre care unele se cultivă ca plante de nutreț (Trifolium). Acuma pe rouă Trifoiul e bun de tăiat. BENIUC, V. 138. Se simțea stăpînul lor și-și făcea planurile cum va ara fîneața cutare, iar cutare porumbiște cum va semăna-o cu trifoi. REBREANU, I. 92. Foaie verde de trifoi, Vino, bădiță, la noi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 77. ◊ Compuse: trifoi-mare = sulfină; trifoi-mărunt = plantă cu tulpină ramificată, cu flori galbene-aurii (Trifolium strepens); trifoi-măcriș = măcrișul-iepurelui; trifoi-de-lac (-de-baltă sau -amar) = trifoiște (2); trifoiul-caprelor = sulițică; triîoi-galben = trifoiaș; trifoi-alb = trifoi cu tulpină tîrîtoare, cu flori albe sau trandafirii (Trifolium repens).

macríș, V. măcriș.

măcriș (desp. mă-criș) s. m.

măcriș (mă-criș) s. m.

măcriș s. m. (sil. -criș)

măcrișul-caprei (plantă) (desp. mă-cri-, -ca-prei) s. m. art.

măcrișul-iepurelui (plantă) (desp. mă-cri-) s. m. art.

!măcrișul-caprei (plantă) (mă-cri-, -ca-prei) s. m. art.

!măcrișul-iepurelui (plantă) (mă-cri-) s. m. art.

măcrișul-caprei s. m. (sil. -cri-, -prei)

măcrișul-iepurelui s. m. (sil. -cri-)

MĂCRIȘ s. (BOT.) 1. (Rumex acetosa) (pop.) acriș. 2. (Rumex acetosella) (reg.) lugeru-broaștii, (prin Transilv.) schiaz. 3. măcriș de apă v. ștevie; măcrișul calului v. ștevie. 4. (Oxalis acetosella) (reg.) măcrișor, măcriș de pădure, măcrișul-iepurelui, trifoi-măcriș. 5. (Acetosa pratensis) ștevie.

MĂCRIȘ s. (BOT.) 1. (Rumex acetosa) (pop.) acriș. 2. (Rumex acetosella) (reg.) lugeru-broaștii, (prin Transilv.) schiaz. 3. măcriș de apă (Rumex palustris) = dragavei, dragaveică, ștevie; măcrișul calului = a) (Rumex conglomeratus) ștevie, (reg.) brustan, dragavei, dragomir; b) (Rumex patientia) ștevie, (reg.) urzica-raței. 4. (Oxalis acetosella) (reg.) măcrișor, trifoi-măcriș. 5. (Acetosa pratensis) ștevie.

MĂCRIȘ DE PĂDURE s. v. măcriș.

MĂCRIȘ-DE-BALTĂ s. v. cardama, năsturel.

MĂCRIȘUL-CAPREI s. v. degetărel, degetăruț, potiraș.

MĂCRIȘUL-IEPURELUI s. v. măcriș.

SARE DE MĂCRIȘ s. v. oxalat acid de potasiu.

TRIFOI-MĂCRIȘ s. v. măcriș.

măcriș-de-baltă s. v. CARDAMA. NĂSTUREL.

măcriș-păsăresc s. v. DRACILĂ.

măcriș-spinos s. v. DRACILĂ.

măcrișul-caprei s. v. DEGETĂREL. DEGETĂRUȚ. POTIRAȘ.

sare de măcriș s. v. OXALAT ACID DE POTASIU.

trifoi-măcriș s. v. MĂCRIȘ.

măcriș s. m. – Plantă (Rumex acetosa). Bg. mokreš, din mokăr „umed” (Conev 43; Pascu, Beiträge, 53). Der. de la macru nu e probabilă (Pușcariu, Dim., 117); după ipoteza neverosimilă a lui Scriban, ar fi vorba de un cuvînt dacic sau germanic. – Cf. macrină, s. f. (umiditate), din bg. mokrina (Pascu, Beiträge, 17), pe care Candrea-Dens., 1037, îl derivau în mod greșit din macru.

măcriș, (macriș, mecriș), s.n. – (bot.) Plantă cu tulpină ramificată, cu frunze acrișoare la gust, folosită în medicină și alimentație (Rumex acetosa). – Et. nec., cf. acru (Șăineanu, DEX, MDA); poate vgerm. sau dacic (Scriban). Cuv. rom. > magh. makris (Bakos, 1982).

măcriș, s. – (bot.) Plantă cu tulpină ramificată, cu frunze acrișoare la gust, folosită în medicină și alimentație (Rumex acetosa). – Et. nec. (MDA); Cuv. rom. preluat în magh. (makris) (Bakos 1982).

mecriș, s.m. – v. măcriș.

RUMEX L., MĂCRIȘ, fam. Polygonaceae. Gen originar din regiunile continentale ale emisferei nordice, 120 specii, erbacee, uneori semitufă. Frunze verzi. Flori, de obicei, cu 6 petale (rar 4), erecte, verzi sau pergamentoase, uneori dentate, 6 stamine cu filamente foarte scurte.

Rumex alpinus L. Specie care înflorește vara. Flori verzui așezate în verticile, cu pedunculi lungi, grupate în spice reunite într-o paniculă, dispusă terminal pe tulpină. Frunzele inferioare lung-pețiolate, pețiolul canaliculat în partea de deasupra, ovate, la bază cordiforme și vîrf bont, cele superioare ovat-lanceolate și mai mici. Plantă perenă, viguroasă, ramificată.

MĂCRÍȘ subst. 1. Numele a două plante erbacee cu flori, de obicei, roșietice: a) (și, Bucov., în sintagma măcrișu caprei, PANȚU, PL.) plantă cu tulpina ramificată în partea superioară, cu frunze numeroase, variate ca formă și acrișoare la gust, folosite în medicină și în alimentație ; (popular) acriș (Rumex acetosa) ; b) (și în sintagmele măcrișul cailor, PANȚU, PL., măcrișul calului, ddrf, măcriș mărunt, panțu, pl.) plantă mică, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de spadă, care crește prin pășuni și prin locuri nisipoase și uscate, (regional) lugeru-broaștii, schiaz (Rumex acetosella). Cf. ANON. CAR. Așadară legumile se împart: în ceale cocenoase și foioase. De aceastea se țîn: . . . cartifiolul, știrul, spinalul, tot fealiul de salată, macrișul, mărariul. ECONOMIA, 124/9, cf. BARONZI, D. 137. Măcrișul sau acrișul (Rumex acetosa) crește prin pîrloage, pe ogoare și finețe. SEZ. XV, 65, cf. VIII, 39, PĂCALĂ, M. R. 19. Se fierb frunze de măcriș și zeama se dă bolnavului. GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 75, cf. BIANU, D. S. Se pisează rădăcina de macriș și firele se fierb în zeama aceasta. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 107. Comun prin finețe este măcrișul (Rumex acetosa), iarăși nu tocmai bine văzut de cosași, căci strică fînul; vitele nu-l mănîncă cu plăcere, din cauză că e acru la gust. SIMIONESCU, FL. 144. Creștea un măcriș fraged, acrișor. V. ROM. septembrie 1 954, 123. Pe hat se mai aflau niște buruieni bune de leac, măcriș acru cu frunza lată, cît vrei. CAMILAR, N. II, 384, cf. I, 271. Diferite buruiene se numesc: troscot. . . cruce- mare, macriș. H III 139, cf. IV 44, GRAIUL, I, 286, BUD, P. P. 45. Frunză verde de măcriș. BÎRLEA, B. 81. ◊ Măcrișul calului (sau cailor) ori măcriș căiesc (sau, suspect, crăiesc) = numele a trei specii de ștevie: a) Rumex conglomeratus. Cf. LB, PONTBRIANT, D., BRANDZA, D. 424, BARCIANU, TDRG, BUJOREAN, B. L. 383, ALR SN III h 653, A III 325 ; b) Rumex patientia. Cf. BUJOREAN, B. L. 383 ; c) Rumex acutus. Cf. LB. Măcriș ciobănesc = specie de măcriș cu tulpina dreaptă, uneori foarte înaltă, ramificată în partea superioară, cu florile dispuse în spice (Rumex arifolius). PANȚU, PL. Măcriș domnesc = specie de măcriș (Rumex obtusifolius). Cf. POLIZU, BARCIANU, COMȘA, N. Z. 38, ALR I 1 916/266, 283. Măcriș de grădină (sau lat) - specie de măcriș (Acetosella rotundifolia). Cf. LB, ALEXI, W., ALR I 1 951/900. Măcriș de apă = ștevie de baltă (Rumex palustris). Cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU. 2. (Popular ; și în sintagmele macrișul caprei. ALR I 1916/164, 178, 190, 764, 770, 772, macrișul caprelor. PANȚU, PL., macrișul caprei de pădure, H IX 436, macrișul calului, DDRF, macriș domnesc. ALR I 1 916/266, 283, macrișul iepurelui, PANȚU, PL., macrișul iepurilor, com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, ALR I 1 916/388, macriș iepuresc, PANȚU, PL., măcrișu oii, PĂCALĂ, M. R. 20, macrișu ursului, ALR I 1 916/576, măcrișu păsării, ib. 1916/186, 200, măcrișul păsărilor, ib. 1 916/227, macriș păsăresc, LB, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, BRANDZA, D. 181, ALR I 1916/160, 584, macrișu cucului, ALR I 1916/158, 782, măcriș de pădure, ALR I 1916/94, 215, 223/ 370, 554, 556, 582, 588, 780, macriș păduresc, ALR I 1916/100, măcriș pădureț, ib. 1 916/249, macriș de cîmp, ib. 1916/339, 803, 880, macriș de piatră, ib. 1916/337, macriș cu trifoi, COTEANU, PL. 21, macriș trifoios, ȘINCAI, în DR. V, 556, LB, BRANDZA, D. 181, macriș domnesc, ALR I 1916/266, 283, macriș nemțesc, ib. 1916/768, macriș de minte, ib. 1 916/229, macriș acru, ib. 1916/792) Mică plantă erbacee cu rizom tîrîtor, cu frunze acrișoare, acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu frunzele trifoiului, și cu flori albe sau roșietice ; măcrișor, (regional) trifoi-măcriș (Oxalis acetosella). Cf. LB, BRANDZA, D. 181, BARCIANU. Macrișul iepuresc sau macrișul păsăresc (Oxalis acetosella) e mai puțin cunoscut. ȘEZ. XV, 65. La nevoie, se mănîncă, mai ales la munte, cînd se isprăvesc proviziunile de acasă: jir, știr, lobodă, ceapă și ai sălbatec, ciocu-corbului, măcrișu oii, rădăcină-dulce. PĂCALĂ, M. R. 116. Mă rog, n-ai putea să-mi spui dumneata dacă în țara fericită a miresmelor se găsește măcrișul iepurelui? HOGAȘ, M. N. 107. În excursiune, însetat, transpirat, mestecînd cîteva frunze din acest măcriș, simți o răcorealâ plăcută. SIMIONESCU, FL. 63, cf. ALR I 1 916. Sare de măcriș = oxalat acid de potasiu. 3. (Regional ; și în sintagmele măcriș iepuresc, GRECESCU, FL. 44, BUJOREAN, B. L. 383, măcriș de rîuri, BRANDZA, D. 115, BIANU, D. S., măcriș de spin, LB, POLIZU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., măcriș spinos. BIANU, D. S., com. din BRĂDIȘORUL DE JOS-ORAVIȚA) Dracilă (Berberius vulgaris). Cf. H XII 237. Aici este un copăcel măcrișu; are ghimpi, poami roșî șî acri. ALR I 1951/600, cf. 1951/596, 690. 4. (Prin nord-estul Olt.) Vin acru, prost. Cf.CIAUȘANU, GL. 5. Compuse: (Bucov.) macrișul-caprei = degetăruț (Soldanelio morúana). PANȚU, PL. ; macriș-de-baltă = năsturel (Nasturtium officinale). PANȚU, PL. – Și: (regional) macriș, macríci (ALR SN III h 653, ALR I 1916/298, 339, 941, 1 951/94), macrîci (ALR I 1 951/278, 315, 339), magríș (ib. 1951/112, ALR II 6 021/105), mecríș (ALR I 1951/355, 357,1916/357), mecréș (ALR II 6021/349), mocríș (ALR I 1916/355), necríș (ALR II 6021/29) subst. - Etimologia necunoscută. Cf. L. ROM. 1 965, 106, unde se susține proveniența din acru.

MACRÍCI subst. v. măcriș.

MACRÍȘ subst. v. măcriș.

MACRÎCI subst. v. măcriș.

MAGRÍȘ subst. v. măcriș.

MECRÉȘ subst. v. măcriș.

MECRÍȘ subst. v. măcriș.