măcelăresc, ~ească a [At: MAG. IST. IV, 151/24 / Pl: ~ești / E: măcelar + -esc] 1 Care aparține măcelarului (1). 2 Referitor la măcelar (1). 3 (Îs) Ghiveci ~ Ghiveci gătit cu carne.

MĂCELĂRESC, -EASCĂ, măcelărești, adj. De măcelar. Cuțit măcelăresc. ◊ Ghiveci măcelăresc = ghiveci gătit cu carne și multe legume.

1) măcelărésc, -eáscă adj. De măcelar.

2) măcelărésc v. tr. (d. măcelar). Căsăpesc, ucid cu mare vărsare de sînge: dușmaniĭ aŭ fost măcelărițĭ în luptă.

măcelăra v vz măcelări

măcelări [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 199^r/20 / V: (reg) măcil~, măciul~, (cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: măcelar] 1 vt (Rar) A tăia vite pentru consum. 2 vi A practica meseria de măcelar (1). 3 vt (Îrg) A tăia în bucăți Si: a ciopârți, a sfârteca. 4 vt A masacra (1). 5 (Pgn) A ucide.

măcilări v vz măcelări

măciulări v vz măcelări

MĂCELĂRI, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide în mod sîngeros și în masă; a masacra. Fără să țină samă de cuvîntul meu, domnul colonel Vartic a dat vina pe populație și a împușcat-o... a măcelărit-o. CAMILAR, N. I 185. Vestitul paharnic Lupul și căpitanul Buzdugan pradă și măcelăresc pe toți grecii din țară. BĂLCESCU, O. II 22. Noaptea măcelărește Cu cincizeci de măcelari, Tot agale și turci mari. TEODORESCU, P. P. 538. Refl. pas. La 1615, la Tăutești, se măcelăriră mișelește dărăbanii de către poloni. BĂLCESCU, O. I 123. 2. (Rar) A tăia vite pentru consum.

A MĂCELĂRI ~esc tranz. 1) (persoane) A omorî în mod barbar și în masă; a căsăpi; a masacra. 2) (animale) A tăia (la abator) pentru consum. /Din măcelar

măcelărì v. a ucide ca un măcelar, a ucide în mare număr.

măcelăresc adj. m., f. măcelărească; pl. m. și f. măcelărești

măcelăresc adj. m., f. măcelărească; pl. m. și f. măcelărești

măcelăresc adj. m., f. măcelărească; pl. m. și f. măcelărești

măcelări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măcelăresc, 3 sg. măcelărește, imperf. 1 măcelăream; conj. prez. 1 sg. să măcelăresc, 3 să măcelărească

măcelări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măcelăresc, imperf. 3 sg. măcelărea; conj. prez. 3 să măcelărească

măcelări vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. măcelăresc, imperf. 3 sg. măcelărea; conj. prez. 3 sg. și pl. măcelărească

MĂCELĂRI vb. v. ciopârți, sfârteca, sfâșia.

MĂCELĂRI vb. v. masacra.

măcelări vb. IV. tr. 1 (despre războaie, epidemii etc.; compl. indică ființe, colectivități etc.) a decima, a distruge, a extermina, a masacra, a nimici, a prăpădi, <livr.> a imola, <pop. și fam.> a stârpi, <înv. și reg.> a storî, <înv.> a chesăgi, a conceni, a sfărâma, a snopi, a stropși, <fig.> a cosi, a secera, <fig.; pop. și fam.> a căsăpi, <fig.; înv.> a dezrădăcina, a dijmui, a zeciui. Războaiele măcelăresc milioane de oameni. 2 (pop.; compl. indică animale moarte sau sacrificate ori părți ale corpului lor) v. Ciopârți. Sfârteca. Sfâșia.

MĂCELĂRI vb. a distruge, a extermina, a masacra, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (A ~ o populație.)

măcelări vb. v. CIOPÎRȚI. SFÎRTECA. SFÎȘIA.

MĂCELĂRÉSC, -EĂSCĂ adj. Care aparține măcelarului (1), privitor la măcelar, de măcelar. Se îmbracă în haine măcelărești (începutul sec. XVIII), MAG. IST. IV, 151/24. Parcă-s cîini măcelărești, La curțile boierești. MUMULEANU, C. 90/14. Ghiveci măcelăresc = ghiveci gătit cu carne. DL. Pl.: măcelărești. – Măcelar + suf. -esc.

MĂCELĂRÁ vb. I v. măcelări.

MĂCELĂRI vb. IV. Tranz. 1. (Rar) A tăia vite pentru consum; i n t r a n z. a practica meseria de măcelar (1). Cf. COSTINESCU. 2. (Învechit și regional) A tăia în bucăți, a sfîrteca, a ciopîrți. Carnea i-o mășelărat, Sîngili i-o băut, Fața i-o-ngălbinit, Puterea i-o luoat. ARH. FOLK. II, 167. ◊ I n t r a n z. Am un bou: el măcelărește, el rînește (Sfredelul). GOROVEI, C. 343. 3. A ucide cu sălbăticie și în masă (oameni care nu se pot apăra), a masacra, a extermina; p. gener. a ucide. Măcilărindu-ipentru mărturia d[o]mn[u]lui H[risto]s. DOSOFTEI, V. S. DECEMBRIE 199^r/20. Paharnic Lupul și căpitanul Buzdugan pradă și măcelăresc pe toți grecii din țară. BĂLCESCU, M. V. 22. Ce pasă bietei turme, în veci nenorocită, Să știe de ce mînă va fi măcelărită? ALEXANDRESCU, M. 6. Pe-aici se zvonește că Miron Iuga ar fi fost măcelărit de țărani. REBREANU, R. II, 225. Curtea convoacă pe „Cavalerii Pumnalului” anun- țîndu-i să fie gata să măcelărească pe revoluționari. CAMIL PETRESCU, T. II, 378. Domnul colonel Vartic a dat vina pe populație și a împușcat-o. . . a măcelărit-o. CAMILAR, N. I, 185, cf. 76. ◊ A b s o l. Care-i Badu cîrciumaru, De ziua cîrciumărește și noaptea măcelărește, Măcelari de turci d-ei mari, Le taie capetele și le ia haznalele? MAT. FOLK. 72. ◊ R e f l. r e c i p r. Regii împing popoarele a se măcelări unele pe altele. GHICA, ap. CADE. Și cu toate acestea ne măcelărim de atîtea luni de zile. REBREANU, NUV. 306. – Prez. ind.: măcelăresc. – Și: (regional) măcilărí, (1) măciulărí (CV 1 950, nr. 5, 32) vb. IV ; măcelărá vb. I. – V. măcelar.

MĂCILĂRÍ vb. IV v. măcelări.

MĂCIULĂRÍ vb. IV v. măcelări.