măceașă sf [At: VARLAAM, C. 115 / V: (îng) ~cieșă, (înv) ~ceșă, ~cișă / Pl: ~eșe, (îrg) ~șe / E: măceș] 1 Fruct al măceșului, de formă lunguiață sau ovală, de culoare roșie și cu gust acrișor Si: (reg) cacadâr. 2 (Reg) Fruct al unui soi de ardei iute.

MĂCEAȘĂ, măceșe, s. f. Fructul măceșului (și al altor arbuști din familia rozaceelor), de culoare roșie, cu coajă tare și aspră, acrișor la gust, întrebuințat pentru bogatul lui conținut în vitamina C. Obrajii ei bălai, răsurați cu niște pajure roșietice ca măceașa. DELAVRANCEA, S. 198. – Pronunțat: -cea-șă.

MĂCEAȘĂ măceșe f. Fruct al măceșului. [G.-D. măceșei] /Din măceș

măceáșă, V. măcieșă.

măceșă sf vz măceașă

măcieșă sf vz măceașă

măcișă sf vz măceașă

măciéșă f., pl. e. Est. Fruct de măcieș. – În vest măceașă, pl. eșe. În Vs. mecieșă.

măceașă s. f., art. măceașa, g.-d. art. măceșei; pl. măceșe

măceașă s. f., art. măceașa, g.-d. art. măceșei; pl. măceșe

măceașă s. f., art. măceașa, g.-d. art. măceșei; pl. măceșe

măciașă, -eșe.

MĂCEAȘĂ s. (BOT.) (reg.) căcădâră, scoabă, (prin Ban.) scobicea, scobitură.

MĂCEAȘĂ s. (BOT.) (reg.) căcădîră, scoabă, (prin Ban.) scobicea, scobitură.

MĂCEÁȘĂ (< măceș) s. f. Fructul măceșului, de formă lunguiață sau ovală și coajă tare, cu gust acrișor, bogat în vitamina C. Folosit în industria alimentară la fabricarea siropurilor, sucurilor, marmeladelor, lichiorurilor. În medicina umană este utilizat ca vitaminizant, astringent, antidiareic, colagog, vasodilatator arterial etc. În ind. farmaceutică este folosit pentru extragerea vitaminei C.

MĂCEAȘĂ s. f. 1. Fructul măceșului, de formă lunguiață sau ovală, de culoare roșie și cu gust acrișor ; (regional) căcădîră. Așteptam să facă struguri, ia făcu măceașe. VARLAAM, C. 225, cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D. Găoace de ou și măceșe înșirate în ață ca și o salbă. MARIAN, NU. 753, cf. DDRF, TDRG. Pomișor cu crengile ghimpoase, asemănător cu trandafirul, ce face măcieșe. DUMITRAȘCU, STR. 20, cf. ȘEZ. XVI, 146, ALR SN III h. 631. Cocoș roșu cu zgaiba-n cap (Măceașa). PAȘCU, C. 176. 2. (Regional) Fructul unui soi de ardei (Drajna de Sus-Văleni de Munte), H XI 326. – Pl.: măceșe și (învechit și regional) măceașe. – Și: (învechit și regional) măciéșă (DDRF, TDRG, IORDAN, L.R.A. 198, ALR SN III h 631), (învechit) măcéșă (POLIZU, PONTBRIANT, D., TDRG), măcíșă (POLIZU, TDRG) s. f. – De la măceș.

MĂCÉȘĂ s. f. v. măceașă.

MĂCIÉȘĂ s. f. v. măceașă.

MĂCÍȘĂ s. f. v. măceașă.