MĂCĂLEÁNDRU, măcălendri, s. m. Pasăre mică migratoare și cântătoare, cu penajul cenușiu și cu fruntea, părțile laterale ale capului, ale gâtului și pieptului roșii-galbene (Erithacus rubecula rubecula). – Cf. ucr. makoliandra.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂCĂLEÁNDRU ~éndri m. Pasăre migratoare, cântătoare, de talie mică, cu penaj cafeniu pe spate și roșiatic pe piept, care se hrănește cu insecte. /cf. ucr. makoliandra
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂCĂLEÁNDRU s. (ORNIT.) 1. (Erithacus rubecula rubecula) gușă-roșie, (reg.) pietruș, prigoare. 2. (Rubecula familiaris) (reg.) prigorie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

măcăleándru (măcăléndri), s. m. – Albinărel (Acanthis cannabina). Origine îndoielnică. În general e considerat der. din rut. makoljandra (Tiktin; Candrea), pol. makolagwa; dar aceste cuvinte par provenite din rom. Scriban propune un χαμαί ϰάλανρδος „o specie de ciocîrlie”, care este puțin probabil (der. directă din ngr. ϰάλανδρος, Philippide, Principii, 151, nu explică fonetismul). Numai în Mold.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

măcăleándru s. m. (sil. -lean-), art. măcăleándrul; pl. măcăléndri, art. măcăléndrii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink