mârlan, -că mârlani, -ce s. m., s. f. 1. (peior.) persoană prost crescută / grosolană / necioplită. 2. (peior.) iubit, amant.

MÂRLANCĂ s. v. mitocancă.

mârlancă s.f. bădărană (v. bădăran), bădărancă, grobiană (v. grobian), grobiancă, grosolană (v. grosolan), mitocancă, mojică (v. mojic), <pop. și fam.; deprec. sau peior.> cotârlă, mocârță, țoapă (v. țop²), țopârcă, țopârlancă, <fam.; deprec. sau peior.> mârlă², țărancă¹, <reg.> năvleagă (v. năvleg), <reg.; deprec. sau peior.> mocană, mocăniță, modârlă, necunoscătoare (v. necunoscător), târlă, <fig.> necioplită (v. necioplit). Este un specimen de mârlancă parvenită.

mârlan¹ s.m. (mai ales deprec.) bădăran, grobian, grosier, grosolan, mitocan, mojic, <livr.; deprec.> plebeu, <pop. și fam.; deprec. sau peior.> cotârlă, mârlănoi, mocârțan, mocofan, modârlan, țopârcă, țopârlan, țurlan, <pop.; deprec.> pahonț, <fam.; deprec. sau peior.> cocalar, mârlă², mârlete, pastramagiu, țăran, țărănoi, <reg.> ghirghiș, huțupan, năvleg, <reg.; deprec. sau peior.> ghiorlan, mocan¹, mocănete, mocodan, modârlă, modârlău, modoran, modrig, modrigan, mogâldan, necunoscător, târlan, târlă, țuțuian, <înv.> gros, <înv.; deprec.> domuz, <deprec. sau peior.> meltean, <fig.> necioplit, <fig.; pop. și fam.; deprec.> porc, porcan, <fig.; reg.; deprec. sau peior.> râtan, <arg.> ciorbalău, gherțoi, martalog, momârlan. Mârlanii sunt evitati de oamenii de bun-simț.

MÎRLANCĂ s. bădărancă, mitocancă, mojică, țoapă, țopîrlancă.