MÂRÂITÓR, -OÁRE, mârâitori, -oare, adj. (Rar) Care mârâie. [Pr.: -râ-i-] – Mârâi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂRÂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care mârâie; care produce mârâituri. Voce ~oare. [Sil. -râ-i-] /a mârâi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mârâitór adj. m. (sil. -râ-i-), pl. mârâitóri; f. sg. și pl. mârâitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

mârâitor, mârâitori s. m. informator, denunțător.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink