MÂNURÍȚĂ, mânurițe, s. f. (Reg.) Mânuță. – Mânuri (pl. lui mână) + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

mânuríță s. f., g.-d. art. mânuríței; pl. mânuríțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink