MÂNUITÓR, -OÁRE, mânuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care mânuiește ceva, care are profesiunea de a mânui ceva. ◊ Mânuitor de bani (publici) = persoană care primește, păstrează și eliberează bani în cadrul unei gestiuni (publice). 2. Mașinist (2). [Pr.: -nu-i-] – Mânui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÂNUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care mânuiește ceva. ◊ ~ de bani persoană care primește, păstrează și eliberează bani publici. [Sil. -nu-i-] /a mânui + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÂNUITÓR s. manipulator. (~ de bani.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mânuitór s. m. (sil. -nu-i-), pl. mânuitóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PASĂRE-MÂNUITOÁRE s. v. scorțar, scorțăraș, scorțărel.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mânuitoáre s. f. (sil. -nu-i-), g.-d. art. mânuitoárei; pl. mânuitoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
actór-mânuitór s.m. Artist specializat în mânuirea păpușilor (în special la teatrele pentru copii) ◊ „În toate cele trei spectacole, actorii-mânuitori ai teatrului au demonstrat o mare putere de dăruire, pasiune și energie.” Sc. 16 V 73 p. 6. ◊ „Curs seral de inițiere în Arta actorului-mânuitor.” I.B. 11 I 74 p. 3. ◊ „La unele reprezentații își dau concursul 25 de actori-mânuitori; una din piese este prezentată de un singur mânuitor de marionete”. R.l. 31 III 79 p. 6; v. și I.B. 12 I 76 p. 5 (din actor + mânuitor)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink