MÂNÚȚĂ, mânuțe, s. f. Diminutiv al lui mână; mânușiță, mânuriță. – Mână + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂNÚȚĂ s. mânușiță, (prin Maram.) mânucă, (prin Olt.) mânușică. (O ~ de copil.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mânúță s. f., g.-d. art. mânúței; pl. mânúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

mânuță de aur expr. (intl.) hoț de buzunare.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink