MÂNTUÍNȚĂ, mântuințe, s. f. (Înv.) Mântuire. [Pr.: -tu-in-] – Mântui + suf. -ință.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂNTUÍNȚĂ s. v. izbăvire, mântuire, salvare, scăpare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mântuínță s. f., g.-d. art. mântuínței; pl. mântuínțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink