MÂNTÚȘ, mântuși, s. m. (Iht.; reg.) Mihalț. – Din ucr. mentus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂNTÚȘ s. v. mihalț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mântúș s. m., pl. mântúși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink