MÂNIÓS, -OÁSĂ, mânioși, -oase, adj. Plin de mânie (1); furios; foarte supărat; care exprimă sau trădează mânie. [Pr.: -ni-os] – Mânie + suf. -os.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÂNIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care se mânie ușor. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește mânie; care exprimă mânie. 3) Care este foarte supărat. [Sil. ni-os] /mânie + suf. ~os
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÂNIÓS adj. v. furios.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÂNIÓS adj. v. dușmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaș.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mâniós adj. m. (sil. -ni-os) pl. mânióși; f. sg. mânioásă, pl. mânioáse
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mânioasa, joc* popular românesc de largă răspândire, cu diverse variante și denumiri (baraboiul, barlaboiul, bucureanu, mușamaua, roata, roata feciorilor, spic de grâu). Se joacă în formație de „perechi în cerc” cu partenerii situați lateral ținându-se de talie. În general ritmul este binar*, uneori asimetric – și mișcarea moderată; are diverse variante* melodice. În esență, jocul este o plimbare a perechilor pe direcția inversă a rotirii acelor de ceasornic, cu schimbarea partenerelor sau a sensului traiectoriei, pe strigături de comandă.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink