MÂNGÂIETÓR, -OÁRE, mângâietori, -oare, adj. Care mângâie; dezmierdător; desfătător, încântător; încurajator, consolator; mângâios. [Var.: (înv. și reg.) mângâitór, -oáre adj.] [Pr.: -gâ-ie-] – Mângâia + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂNGÂIETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care mângâie; alintător; dezmierdător. Părinți ~ori. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește dragoste și căldură sufletească; dezmierdător; alintător. Voce ~oare. Gest ~. 3) Care produce mângâiere. Veste ~oare. /a mângâia + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂNGÂIETÓR adj. 1. alintător, dezmierdător, (înv.) dezmierdat, măgulitor. (Gesturi ~oare.) 2. v. afectuos. 3. v. consolator. 4. v. încântător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Mângâietor ≠ nemângîietor, nemângîios
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mângâietór adj. m., pl. mângâietóri; f. sg. și pl. mângâietoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

Mângâietór subst. sg. Nume dat în Noul Testament Sfântului Duh. – Din mângâia + suf. -tor.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink