MÂNDRÚȚ, -Ă, mândruți, -țe, adj., s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui mândru; (în special) persoană dragă cuiva de sex opus. – Mândru + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

mândrúț adj. m., s. m., pl. mândrúți; f. sg. mândrúță, pl. mândrúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink